Săptămâna presei … democrate – 1948

3 iunie 2012

Săptămâna presei … democrate – 1948

Săptămâna presei … democrate, cu supratipar – 1948
Un supratipar pus degeaba, ce nu aduce nici o informaţie nouă, nu este un supratipar, este doar o ştampilă

Anul 1948 a început sub auspicii nefaste. Regele Mihai, ultimul stâlp al democraţiei, tocmai fusese obligat prin ameninţări şi şantaj să abdice. PCR-ul a înghiţit PSD-ul, luându-şi acum numele, pentru un timp, de PMR. Conducătorii partidelor politice zise istorice erau în puşcării, prin diferite înscenări şi abuzuri. Începe valul de arestări, care nu îl ocoleşte nici pe Lucreţiu Pătrăşcanu, cel ce i-a lins degeaba pe sovietici. A fost încropită o judecată, mai apoi a fost ucis în închisoare. Regelui Mihai şi familiei regale li se retrage cetăţenia română, iar averea le este naţionalizată. Se naţionalizează, fără nici o despăgubire, fabricile, băncile, minele, asigurările, mijloacele de transport în comun. Se înfiinţează Securitatea, sunt arestaţi înalţii prelaţi ai bisericii greco-catolice, se impune o nouă constituţie. Se extinde aria sovromurilor, care va ajunge la denumiri hilare “Sovrom-DAC-în-lichidare”, unde a lucrat şi tatăl meu, o întreprindere de colectare a deşeurilor, ce era în lichidare.

Filatelia urmează şi ea, ca întreaga societate, cursul impus de la Moscova, cu voia Londrei şi Washingtonului. De la seria de Vederi, cu supratiparul RPR peste efigia regelui, la seriile aniversare ale UTM, ale noii constituţii, 1 mai – ziua muncii, frăţia de arme româno-sovietică, revoluţia de la 1848, asta ca să aibă şi ceva istorie în spate, stema RPR-ului, cu eroarea aparţinând unor tâmpiţi – 0,50 bani în loc de 0,50 lei, se ajunge la Ziua Scânteii, prin Săptămâna Presei Democrate. Apar şi FDC-urile, prilej pentru tipărirea pe plicuri a îndemnurilor mobilizatoare, însoţite de mărcile aferente şi ştampile aşişderea. Se tolerează, ca prin minune, tipărirea FDC-urilor firmei clujene a lui Laszló Erős în paralel cu cele ale Poştei. Oricum erau mai reuşite artistic decât cele aşa-zis oficiale şi mai mobilizatoare. Şi li s-a dat o spoială oficială, fiind admise la expoziţii şi vândute la fel cu cele emise de către Stat.

În acest dizgraţios an 1948, la 12 septembrie este emisă o serie aiuritoare de timbre poştale formată din 7 valori, din care 6 cu suprataxă egală cu valoarea poştală, probabil în favoarea sindicatului ziariştilor, evident democraţi. Seria are 4 mărci dantelate şi 3 nedantelate. Cine ştie din ce motive valoarea de 10 L brun, nu a fost emisă nedantelată şi nici nu are suprataxă. De fapt eu nu înţeleg dece au fost emise timbrele nedantelate, ce în acea perioadă au umplut clasoarele filateliştilor şi buzunarele largi ale statului. Dar moda nedantelatelor va ajunge la paroxism în perioada ceauşistă, când puzderia de coliţe de fapt fără nici o valoare, s-au vândut la preţuri mari, condiţionat de multe ori la negru datorită condiţiilor impuse de către importatorul german al acestora, aflat în relaţii mai mult decât bune cu Casa Michel. Pentru a încurca şi mai mult lucrurile, în cadrul expoziţiei de la Palatul Poştei, prilejuită de Săptămâna Presei, în perioada 12-19 septembrie 1948, au fost puse în vânzare 1.500 de serii supratipărite manual, se spune că pe loc. Supratiparul este cam acelaşi cu motivul central al mărcii cu valoarea de 5+5 L, adică 3 ziare, Pruncul Român (1848, editat de Eric Winterhalder şi C.A. Rosetti, ziar de orientare liberală), România Muncitoare (ziar de orientare socialistă, ce apare între 1905 şi 1914) şi Scânteia (ziar ilegal comunist, apărut între 1931 şi 1940, cu sprijin logistic sovietic). În revista Filatelia nr.1 din 1 ianuarie 1949 se menţionează seria Săptămâna Presei Democrate ca având 7 valori şi un tiraj de 50.000 de exemplare. Valorile sunt de 5 + 5 lei roşu, dantelat şi nedantelat, 10 + 10 Lei violet, idem, 15 + 15 Lei albastru, idem, 10 Lei brun, numai nedantelat. Cu prilejul “Zilei Scânteii” se spune că s-au supratipărit cu însemnele “Săptămânii Presei” circa 2.000 de serii. În majoritatea cataloagelor româneşti, căci doar acestea o menţionează, tirajul apare ca fiind 1.500.
Se găsesc două tipuri de seturi de FDC-uri, cel realizat de Laszló Erős, emisiune particulara într-un tiraj de 200, nenumerotate şi cel aşa zis oficial, de fapt este vorba de două cartoane numerotate. Atât FDC-urile cât şi cartoanele nu au ştampilă de zi aplicată ci doar o ştampilă a expoziţiei, cu textul “SĂPTĂMÂNA PRESEI DEMOCRATE DIN R.P.R. 12-19 SEPT 1948 BUCURESTI-POSTA” .

FDC Laszló Erős

carton mărci dantelate - sindicat

carton mărci nedantelate - sindicat

Cartoanele mai au aplicată o ştampilă de serviciu a Sindicatului Ziariştilor Profesionişti şi localitatea – Bucureşti. Posed un set de cartoane pe care nici măcar mărcile nu au aplicată vreo ştampilă, aceasta fiind pusă alături, să nu murdărească timbrele …
Nu numai atât. Din mărcile aşa zis supratipărite, eu nu am văzut niciuna circulată, cu ştampila de plecare pe ea, ca să nu mai vorbim de cazul ideal când să existe şi un plic circulat, cu mărci supratipărite, cu ştampilă de plecare şi de sosire. Nici nu cred că există, cu toate că sunt menţionate. Nu am văzut nici un carton sau FDC având aplicat pe mărci supratiparul.
Ştampila trebuie să spunem că nu este deloc o ştampilă “Prima Zi a Emisiunii” ci o ştampilă “Prima Săptămână a Emisiunii” deoarece în loc să indice data când a fost emisă emisiunea, arată perioada de o săptămână când a fost deschisă expoziţia filatelică.

O altă problemă este cea a aplicării supratiparului. În primul rând supratiparul a fost aplicat la un ghişeu special în cadrul expoziţiei, care se afla chiar în holul Poştei Mari din Calea Victoriei, actualul Muzeu Naţional de Istorie a României. Deci nu se poate spune că a fost aplicat fără de ştiinţa conducerii Poştei. Acesta a fost de altfel şi motivul pentru care este totuşi considerată o emisiune poştală distinctă. Vremurile erau tulburi bine, aşa că şi un singur telefon de la Guvern dat organizatorilor expoziţiei, este vorba despre Sindicatul Ziariştilor Profesionişti, putea pune emisiunea pe roate. Să fi fost domnul Laszló Erős, acela ce realiza şi distribuia FDC-urile, cel ce solicitase un astfel de telefon? Nu este exclus, avea unde să apeleze şi era direct interesat. Pe atunci hotărîrile nu se luau pe baza unor documente înregistrate, acestea eventual se întocmeau ulterior, dacă se mai întocmeau. Chiar şi averile şi de multe ori vieţile unor oameni erau luate pe baza unor telefoane sau a unor “indicaţii” scrise agramat pe un colţ de ziar.
Matriţa supratiparului fusese confecţionată din timp şi pregătită pentru a putea fi folosită la o aplicare manuală în ghişeul din expoziţie. Se pare că era vorba de un rulou de cauciuc, de lungime şi diametru discutabile încă, având gravate în negativ mai multe imagini ale supratiparului. Se punea pe o bucată de sticlă cerneală tipografică ce era omogenizată cu un rulou din acelea de uz fotografic, apoi se plimba ruloul-negativ pe această suprafaţă până se realiza acoperirea uniformă a desenului, ceea ce se şi auzea. Având nişte repere bine stabilite, se rula pe coala de timbre sau doar pe nişte ştraifuri din acea coală.

În articolul din Filatelia nr.12/95 dl. Angelo-Barbu Popescu menţionează
„ … Cercetând două cartoane pe care s-au aplicat mărcile cu supratipar (colecţia autorului), am găsit pe spatele ambelor urma a patru supratipare. Acestea au fost aplicate, atât pe serii cât şi pe spatele celor două cartoane, cu un rulou de cauciuc având gravate în negativ patru clişee ale supratiparului în discuţie. Fiecare clişeu are caracteristici distincte, rezultând 4 tipuri. Un calcul simplu (după măsurare) arată că diametrul rolei de cauciuc era de 39,47 mm.
Din studiul materialului (emisiunea cu supratipar) aflat la dispoziţia autorului, rezultă că supratipărirea s-a făcut pe ştraifuri de 10 mărci (în ipoteza că o coală era formată din 10 x 10 = 100 mărci); în circuitul filatelic se găsesc unicate, ştraifuri de 2, 3, sau 4 mărci, necunoscându-se blocuri de 4… “

Poate că diametrul ruloului o fi fost de 40 mm. Dar lungimea? Ipoteza coalei de 10×10 mărci este improbabilă dacă tipărirea s-a făcut la Fabrica de Timbre în 1948. Mărcile de dimensiuni similare aveau cel mult 5×10 mărci în acele timpuri. Aşa ştiam eu. Nu am întâlnit nicăieri informaţia că aceste coli ar fi avut 100 de mărci. Totuşi şi domnii “Max Peter” şi Daniel Marcu insistă că aşa este. Posibil, dar până nu văd, nu sunt absolut convins, indiferent de câtă încredere am în domniile lor. Iar afirmaţia că nu se cunosc decât ştraifuri de 2, 3, sau 4 mărci cu supratipar este categoric falsă. Iar imaginile celor patru tipuri prezentate în revistă nu mi se par relevante, diferenţele putând apare doar din apăsarea ruloului de cauciuc. Existenţa blocurilor cu supratiparul bine aliniat dovedeşte că lungimea ruloului a fost de cel puţin două lungimi de timbru. Este importantă lungimea ruloului pentru a putea aprecia numărul de erori ce se pot întâlni şi deci raritatea şi valoarea lor. 

5+5 şi 10 lei brun cu supratipar, blocuri de 4

10+10 lei nedantelat cu supratipar, bloc de 4

5+5 lei nedantelat şi 10+10 lei dantelat, blocuri de 4 ştampilate la mijloc

15+15 dantelat şi nedantelat, blocuri de 4, ştampilate la mijloc

Am dat acum vreo 30 de ani şi peste o “serie” în blocuri de 4, pe care o am încă, ce au supratiparul pe trei din blocuri pus pe fiecare marcă, aşa cum îi stă bine unui supratipar, iar pe patru blocuri nu mai au supratipar ci au aplicată ştampila expoziţiei, pe mijlocul fiecărui bloc. Ce serie mai este şi aceasta? Nu văd decât o explicaţie. Atât “supratiparul” cât şi ştampila expoziţiei au fost folosite de către domnii ziarişti, aşa cum au dorit domniile lor, fără a se sinchisi deloc de regulile Poştei. Oficianţii poştali sau au cam lipsit de pe acolo, sau au pus ştampila acolo unde au dorit domnii ziarişti, dacă nu cumva a fost detaşată acolo Coana Safta, cea care făcea floricele calde alături, la intersecţia Căii Victoriei cu Splaiul Dâmboviţei. Nu ştiţi cine este Coana Safta? Păi cea care se ţinea cu Bărzoi, un fost coleg de clasa a treia primară cu mine. L-a văzut aşa lung şi slab, l-a plăcut, i s-a părut ei că promitea şi l-a luat de l-a crescut. L-a crescut bine. Avea vreo doi metri aproape şi făcea nişte floricele mai bune ca ale Coanei Safta. Îl lăsa acolo la colţ să floricească iar ea mai lipsea câte o oră, două, cu trebi. Poate chiar la Expoziţia Presarilor, la pus supratipare.
Doar aşa s-ar explica apariţia unor supratipare inversate sau duble.

Sau poate că treburile au fost mult mai simple la început. Supratiparul nu a fost altceva decât o versiune a ştampilei expoziţiei. Nevrând nimeni să renunţe la una din versiuni, s-au pus amândouă, fiecare a pus ce ştampilă a vrut. Şi ca să nu existe supărare, cea rotundă s-a pus pe colţ iar cealaltă pe mijloc. Şi aşa a apărut supratiparul … Dacă nu credeţi, o putem întreba pe Coana Safta, căci pe altcineva nu prea mai putem să întrebăm.

În articolele domnilor Dumitru Şerban Sfârlos şi Mircea Gheorghe este reprodus acelaşi exemplar din supratiparul inversat aplicat pe marca de 5+5 lei dantelată. În articolul dlui Angelo-Barbu Popescu este reprodus un supratipar inversat aplicat pe marca de 5+5 lei nedantelată. În lucrarea dlui Sergiu Marian Găbureac (GSM) “Catalog specializat … “, care a avut amabilitatea să mă ajute să completez informaţiile referitoare la erorile emisiunii cu supratipar, precum şi în Banca de date a acestor erori, cu imaginea fiecăreia, mărită suficient şi cu autorul sau autorii semnalării lor, care este pur şi simplu o comoară, sunt menţionate supratipare inversate pe mărcile de 5+5 lei dantelat, 5+5 nedantelat, 10+10 nedantelat, supratipar dublu, normal şi inversat pe 10+10 nedantelat – semnalat de către Victor Iordache. In colecţia mea proprie am o marcă de 15+15 lei care are o urmă dintr-un al doilea supratipar. 

5+5 lei supratipar inversat. De la GSM, semnalare SDS?

5+5 nedantelat, supratipar inversat, de la GSM, semnalare SDS?

10+10 lei nedantelat, supratipar inversat, de la GSM

10+10 lei supratipar inversat, de la GSM

 

 

,

 

 

 

 

 

 

 semnalare IV - Victor Iordache

15+15 lei supratipar dublu, mai mult urmă, colecţia proprie

Ce poţi să mai spui despre o astfel de emisiune? In primul rând că nu este deloc o emisiune, ci o apariţie conjuncturală generată de nişte vânzători de timbre, tolerată dar niciodată recunoscută de Poştă. În listele de preţuri şi în cataloagele româneşti este menţionată dar şi cotată chiar foarte bine. Colecţionarii umblă după ea şi sunt foarte satisfăcuţi când îşi mai pot adăuga o minune. Nu trebuie blamaţi, aşa sunt colecţionarii. Să nu uităm că doar oamenii, coţofenele şi caracatiţele au pasiunea colecţionarului …

Subţirea bibliografie a emisiunii Săptămâna Presei 1948

Mircea Gheorghe, Pseudoemisiunea “Săptămâna presei democratice” cu supratipar (The overprinted “Democratic Press Week” issue), Filatelia No.11(535), Nov. 2000, p.8-9.

Angelo-Barbu Popescu, Supratiparul “Ziarişti – 1948” ranversat, Filatelia, nr12(476), Dec.1995, p.4 – de la o semnalare a lui Marius Măciucă

Dumitru Serban Sfârlos, Săptămîna Presei Democrate (The ‘Democratic Press Week’ overprinted issue), Filatelia No.8(291), August 1980, p.2.

Catalogul Mărcilor Postale Românesti, 1964, Ed.Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, p.123
Catalogul Mărcilor Postale Românesti, 1974, Kiriac Dragomir, Aurel Surpăţeanu (CMPR’74), Bucureşti, p.241-242
Catalogul Mărcilor Poştale Româneşti, 1984, Spineanu Cornel, Editura Ştiinţifică, vol II, p.8