22 aprilie 2010
Cum am mâncat adidasii domnilor mr.Ilie Nastase si Dan N. Dobrescu
In timpul comunismului de tip românesc economia era atât de bine
planificata incât nu gaseai nimic de mâncare, dar magazinele erau pline
de conserve proaste de peste, creveti vietnamezi reconstituiti in foite
rotunde, tacâmuri, copite de porc – asa numitii adidasi . Cand venea
câteceva mai bun, un salam cu soia “italian”de exemplu, trebuia sa iei
si o perece de adidasi. Asta ca sa mearga si planificarea centralizata,
sa aiba justificare si BLR-ul (balanta legaturilor intre ramuri). Mâncai
salamul iar copitele le pârleai, le crestai si le dadeai la câini.
Dar a venit si revolutia. Una am crezut si alta s-a intâmplat. Unii au si murit. Cine se mai gândeste la ei inafara rudelor apropiate … Cât despre justitie, au alte treburi, sa-si aranjeze salarii si pensii pe masura poftelor.
Ei, dar sa revenim la preocuparile de acum.. Am fost filatelist din aceia care vor sa aiba o colectie cronologica a marcilor postale românesti, de la inceputurile istoriei pâna in zilele noastre. Degeaba imi spuneau unii buni prieteni filatelisti sa nu mai colectionez viniete scumpe, eu tot ziceam ca sunt marci postale. Si dai si dai si baga ca prostu’ banii in ele. Pâna putin dupa Efiro 2008, de la care am iesit gâfâind si cu buzunarele goale. Afacerile Romfarafilateliei m-au facut sa-mi bag mintile in cap. Asa nu se mai poate. M-am uitat cu groaza pe ce timbre am dat banii in ultimul timp. Intre altele pe niste carti pe care nu le-as fi cumparat nici cu un leu, nu pentuca ar fi proaste, nu e caderea mea sa apreciez, poate ca sunt infecte, poate ca sunt geniale, dar nu intra in sfera mea de preocupari. Atunci de ce dracului le-am luat? Pentruca numai si numai in ele gaseai niste colite far’de care nu puteai avea colectia completa. Cum se poate asa ceva? Doar vânzarea conditionata este “Practica comerciala (interzisa prin lege), constand in conditionarea vanzarii catre consumator a unui produs de cumpararea unei cantitati impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau serviciu (O.G. 99/2000)”. Dece ar trebui sa intereseze pe un filatelist autobiografía maiorului Nastase? Sau obliterarile Daguin in România, despre care exista destule articole? Sau Salyut 6 orbital complex astrophilatelic catalog? Si acum stau cu ele in biblioteca si nu stiu ce sa fac, sa pastrez colitele si sa le trimit autorilor cartile sa-mi dea banii inapoi, sau sa-i dau in judecata pentru vânzare conditionata? De fapt eu nu le-am cumparat de la dânsii, or fi avut si ei nevoie de un ban câstigat asa cum stiu ei, ci de la ciudata Romfarafilatelia, care s-a apucat si de literatura discutabila pe lânga marci nepostale dar discutabile. Oare nimeni in tara asta nu se sesizeaza de astfel de giumbuslucuri cu conotatie economica probabil ilegala?
Uite asa am ajuns sa le manânc adidasii acestor domni ca sa am imi completez colectia filatelica.
Si acum. ce sa fac?
Dar a venit si revolutia. Una am crezut si alta s-a intâmplat. Unii au si murit. Cine se mai gândeste la ei inafara rudelor apropiate … Cât despre justitie, au alte treburi, sa-si aranjeze salarii si pensii pe masura poftelor.
Ei, dar sa revenim la preocuparile de acum.. Am fost filatelist din aceia care vor sa aiba o colectie cronologica a marcilor postale românesti, de la inceputurile istoriei pâna in zilele noastre. Degeaba imi spuneau unii buni prieteni filatelisti sa nu mai colectionez viniete scumpe, eu tot ziceam ca sunt marci postale. Si dai si dai si baga ca prostu’ banii in ele. Pâna putin dupa Efiro 2008, de la care am iesit gâfâind si cu buzunarele goale. Afacerile Romfarafilateliei m-au facut sa-mi bag mintile in cap. Asa nu se mai poate. M-am uitat cu groaza pe ce timbre am dat banii in ultimul timp. Intre altele pe niste carti pe care nu le-as fi cumparat nici cu un leu, nu pentuca ar fi proaste, nu e caderea mea sa apreciez, poate ca sunt infecte, poate ca sunt geniale, dar nu intra in sfera mea de preocupari. Atunci de ce dracului le-am luat? Pentruca numai si numai in ele gaseai niste colite far’de care nu puteai avea colectia completa. Cum se poate asa ceva? Doar vânzarea conditionata este “Practica comerciala (interzisa prin lege), constand in conditionarea vanzarii catre consumator a unui produs de cumpararea unei cantitati impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau serviciu (O.G. 99/2000)”. Dece ar trebui sa intereseze pe un filatelist autobiografía maiorului Nastase? Sau obliterarile Daguin in România, despre care exista destule articole? Sau Salyut 6 orbital complex astrophilatelic catalog? Si acum stau cu ele in biblioteca si nu stiu ce sa fac, sa pastrez colitele si sa le trimit autorilor cartile sa-mi dea banii inapoi, sau sa-i dau in judecata pentru vânzare conditionata? De fapt eu nu le-am cumparat de la dânsii, or fi avut si ei nevoie de un ban câstigat asa cum stiu ei, ci de la ciudata Romfarafilatelia, care s-a apucat si de literatura discutabila pe lânga marci nepostale dar discutabile. Oare nimeni in tara asta nu se sesizeaza de astfel de giumbuslucuri cu conotatie economica probabil ilegala?
Uite asa am ajuns sa le manânc adidasii acestor domni ca sa am imi completez colectia filatelica.
Si acum. ce sa fac?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu