Cluj

27 august 2011

Cluj

Clujul, poate nu vă vine să credeţi, dar nu ni l-a dat doar pe Bok cel de fapt din Răchiţele, din satul acela lung, lung de tot, ce se află pe drumul de la Padiş la Huedin, drum ce l-am făcut aproape tot pe jos, căci nu trecea nici o ocazie, fiind sâmbătă. Pe Bok nu l-am întâlnit, probabil era la ora de coasă. Clujul ne-a dat Caritasul, acea instituţie minunată ce a schimbat pentru o perioadă centrul ţării, toată lumea mergând la Cluj, nu la Bucureşti şi nici măcar la Roma. Când s-a dus dracului şandramaua, lucru de mirare pentru mai toţi rrromânii, ce în general nu au nici cea mai mică idee că matematica chiar foloseşte şi la altceva în viaţă decât la numărat găinile din bătătură, atunci i-a venit ideea şi directorului meu, ardelean de la Bobâlna, om cu facultate, chiar dacă se numea ASE, să se pricopsească, înscriindu-se şi el. Sigur că a pierdut toţi banii, spre marea lui dezamăgire.
Tot din Cluj vine şi Funar, simpaticul Funar ce a încercat să tricoloreze băncile din parcuri. Clujul are şi Grădina Botanică cea mai frumoasă din ţară, dotată şi cu un pârâiaş şi cu nişte splendide sere. Are şi cei mai mulţi tineri pe metru pătrat, statutul de oraş universitar neputând să-ţi scape din vedere. Are şi cel mai bine dotat muzeu de Istorie, închis permanent, ca şă fratele său din Bucureşti.

Clujul mai an. În prim plan, trei filateliste pun de o schimbată. Gravură în cupru, 30.5 x 52.5cm, G. Hoefnagel, 1617


Dar Clujul ne-a dat nouă şi teribila emisiune Cluj, fratele mai mare al celeilalte emisiuni, Oradea. Aceste emisiuni sunt o provocare pentru toţi filateliştii, pentru simplul motiv că nu au ce cerceta la ele. Toată treaba a făcut-o pentru el dar şi pentru toate generaţiile viitoare de filatelişti, un neamţ ardelean cu nume unguresc, Adalbert Bela Szalay.



Sigla lui A.B.Szalay

Poate pentru unii este cunoscut prin cele poate cincisute de drumeţii pe care le-a făcut în Munţii Făgăraşului pentru a lămuri toponimia fiecărui vârf, fiecărui plai, fiecărui lac, pârâu, în limba germană. Tot aşa lucrând aşezat şi temeinic, în anul de graţie 1935 a publicat în nemţeşte şi numai în nemţeşte, la Sibiu, Sibiul din Transsylvanien, a precizat dânsul, o carte în două volume, numită modest pentru un neamţ “Hohere Philatelie”.

Adalbert Bela Szalay - Hohere Philatelie, 2 vol. 1046 p. 1935, Sibiu



Sunt descrise acolo toate mărcile celor două emisiuni, la nivel de marcă şi de coală. Şi atât de hohere este cartea asta, că n-o să vezi în ea nici măcar o reproducere a unei mărci. Totul este descris în cuvinte – nemţeşti, bineînţeles – ca la o comunicare sau la un brevet de invenţie. Dacă nu ştii nemţeşte şi cam ăsta este cazul general în ziua de azi, te uiţi la ea ca la o carte scrisă în arabă. Degeaba cauţi pe cineva care să-ţi traducă. Dacă nu e şi filatelist şi filatelist din acela înrăit, tot degeaba, mai bine nu apelezi la nimeni. Nu merită nici să propui unei edituri s-o traducă şi s-o tipărească. Acţiunea ar fi sortită falimentului. În ce tiraj s-ar putea vinde? Douăzeci, poate treizeci de exemplare. Asta dacă nu cumva convingi pe chinezi să înveţe limba română, să se apuce de filatelie transilvană şi să le explici ce bine ar fi să aibă o astfel de carte.

Blocul de 8 mărci PORTO 20 bani, supratipar inversat © C.I.



După ce am obţinut-o după multe căutări şi evident dintr-o întâmplare, mi-am pierdut câteva luni răsfoind-o, aşa cam cum se uită un cotoi într-un calendar, după care am pus-o în bibliotecă, unde trage şi azi la soamne.
Asta nu m-a convins totuşi să nu mai colecţionez minuni din emisiunile Cluj – Oradea. Supratipare inversate, deplasate în sus, în jos, în stânga şi în dreapta, litera i lipsă, litera i depărtată, litera i întoarsă, abklatsch, supratipare duble, vorba aia, nimic nu mi-e străin! Dar tot mai găsesc câteodată o piesă pe care nu mă interesează dacă este catalogată de nemuritorul A.B.Szalay şi mă dau peste cap să fac rost de ea.
Un supratipar inversat de 20 de bani cu un tiraj de 100 de bucăţi când îl găseşti într-un bloc de 8, rândurile 3 … 6, coloanele 9 şi 10, cum poţi să acţionezi? Doar luându-l, punându-l într-o poşetă pe măsură şi apoi în clasor, la locul lui. Şi cu mare greutate, punându-l puţin în scaner, ca să poată ajunge pe blog.