Mişcarea filatelică românească – unde ne duce?

14 noiembrie 2010

Mişcarea filatelică românească – unde ne duce?

Revistele filatelice, atâtea câte mai apar şi e bine că apar, cu mici excepţii, sunt pline de aprecieri negative la alte reviste, la alte grupări de filatelişti. Sunt oare atât de mulţi filatelişti în ţara asta de nu mai au loc unii de alţii ? Însăşi mişcarea filatelică este divizată rău de tot, nu se mai ştie cine o conduce, în ce bază. Situl FFR este îngheţat de ani de zile, nu mai are la zi decât câteva rânduri, despre expoziţiile iminente. Am toată stima pentru filateliştii care au reuşit să se implice în organizarea mişcării filatelice. Dar nu înţeleg deloc aşa zisele lupte dintre facţiunile lor, această poftă pentru posturile de conducere. Cred că singura soluţie este micşorare a puterilor ce se încredinţează ocupanţilor acestor posturi, eliminarea tuturor aşa zise facilităţi acordate, scutiri de plată, cazări gratuite la hoteluri scumpe, însoţitori din familie plătiţi din fondurile federale şi alte asemenea. Până şi pe unele bloguri se duce un război destul de cald şi cu nici un viitor. Unele situri filatelice au înţepenit, nu se mai ocupă de ele vajnicii filatelişti care le-au creat.
Pe de altă parte la Poşta română, aşa cum este ea organizată acum, se pare că nu există înţelegere pentru doleanţele filateliştilor. Dacă se va privatiza, aşa cum se preconizează, activitatea de emitere a efectelor poştale va intra probabil direct în mâna speculatorilor. Deja este de neconceput ca la unele oficii poştale din Bucureşti să nu mai fie admise plicuri francate cu mărci poştale, existând doar nişte aparate la care operează oficiantul, încasează banii şi lipeşte o etichetă pe plic. La alte oficii se resping trimiterile cu mărci lipite deoarece oficiantul nu ştie, sau poate nu are de unde să afle dacă mărcile acelea există şi sunt în uz!
Romfilatelia, acest SRL cu atribuţii pe care şi le stabileşte singur, interzice reproducerea în reviste a mărcilor emise, reproducere ce nu ar contribui decât la mărirea numărului de filatelişti şi deci de mărci vândute. Pe de altă parte emite tot felul de blocuri, în diferite aranjamente cu viniete sau fără, pentru aceeaşi marcă. Tirajul mărcilor obliterate de complezenţă şi puse în plicuri “filatelice” nu este cunoscut, poate nici de Romfilatelia. Totuşi mărcile sunt un echivalent al monedei, iar emiterea lor fără nici un control al BNR şi al Ministerului de Finanţe nu poate fi decât un act ce intră sub incidenţă penală. Deasemeni emiterea de mărci supratipărite în tiraje de circa 500 de exemplare, fără nici cea mai mică justificare, ne duce la gândul că marca poştală modernă nu prea mai are nimic cu filatelia.
Scandalul neelucidat încă de la Muzeul filatelic, ce pare aşa, de departe, ca un jaf, petrecut nu se ştie când şi cu ce autori, este o altă mizerie, pe care doar justiţia cred că o poate rezova. Ceeace ştiu eu sigur este că ne trebuie un muzeu filatelic, iar valorile ce au fost înstrăinate, trebuie recuperate.
Sediul Cercului filatelic bucureştean, ce era cât pe aici să devină cârciumă, nu se ştie ce viitor are. Poate s-ar putea găsi o modalitate de a găsi undeva, nu doar duminica la cerc, unii nu pot veni duminica, cărţile filatelice care se mai publică şi revistele filatelice din celelalte oraşe. Eu aş fi foarte mulţumit.
Sunt probleme destule pe care să le rezolve o conducere a FFR-ului. Dar să le rezolve, nu să dea vina mereu pe alţii. În toate revistele filatelice am găsit informaţii interesante. Şi cum să nu găsesc, dacă articolele sunt scrise de filatlişti. Cu marea majoritate sunt de acord, cu unii nu, mai glumesc şi eu pe situl meu, mai greşesc şi eu, da, da, culmea este că chiar mai greşesc! Nu cred că trebuie să ducem între noi o bătălie de parcă am da cu parul. Stilul discuţiilor lasă de dorit şi asta te cam scârbeşte. Putem spune ce credem şi fără să ne jignim interlocutorii. Suntem totuşi filatelişti, nu parlamentari! Na, că am zis-o!