17 februarie 2011
Danteluri eronate II
- Danteluri şi danteluri. Eronate. Pe unele le-am
mai descris. Erau danteluri … prea multe. Dar mai sunt danteluri prea
puţine. Adică danteluri ce dau posibilitatea imaginii să zburde în voie,
ieşind pe una din laturi, ce nu-i este îngrădită. Din neglijenţa celor
ce fac ţarcuri cu gropi pentru fiecare timbru, s-a născut această
posibilitate. Fie că li s-au terminat orele de program, fie că trăgeau
cu ochiul la vecina de la masa alăturată, fie că bârfele zburau de la o
maşină la alta prea repede şi coalele tipărite nu au vrut să intre
complet în găuritoare, nu ştiu exact ce s-a întâmplat de fiecare dată.
Rezultatul este însă spectaculos şi democratic. Există o posibilitate de
exprimare individuală a fiecărui timbru. Unul şi-a pus gardul mai jos,
altul mai sus, unul a arătat că nu are nevoie de gard la stradă, iar
alţii, adevăraţi revoluţionari, s-au lipsit complet de garduri. Aceste
timbre hulite de fabricanţi sunt admirate şi preţuite de negustori,
timbrari şi gură-cască.
- Iată
o pereche de timbre cu efigia Regelui Mihai, cu acea margine de coală
specifică, îngustă, de care imaginea nu este despărţită de nimic. Regele
parcă sare în sus din coală, bucuros de lipsa etichetei curţii.
- Constituţia
din 1948, care impune imaginea sovietică a femeii cu fundul lăsat dar
mare, valoarea roşie de 1 leu, îi lasă liberă trecerea muierii spre
treburi mai interesante şi pentru ea mai utile, decât să ţină acel
chivot suspect deasupra capului.
Sau
stema din 1950, la care maşinista, sau maşinistul, a vrut să repare
coala introdusă incomplet în maşină, dar a făcut o boacănă şi mai mare, a
mai tras un rând e găuri peste stema din ultimul rând, adică cel de
sus. Degeaba, stema dacă se străduieşte tot poate s-o şteargă.
Până
şi florile din 1950, valoarea de 1,50 lei, ce ar vrea să reprezinte un
crinişor cu o denumire latinească ce putea să lipsească şi ea, nu a
lăsat acele să pătrundă între cele trei flori de jos. “Mai bine
împreună”, parcă ţipă. Sau poate “Crini din toată lumea, uniţi-vă”,că
aşa era moda.Festivalul din 1951, de la Berlin, valoarea roşie de 1 leu, este nedespărţită în partea stângă de marginea coalei, care mai poartă şi acum o urmă a trecerii prin maşina de tipar.
Festivalul moscovit din 1957, după cum e şi normal, ne arată două timbre care au “defectat“, 20 bani spre stânga şi 1,75 lei în jos. Fiecare pe unde a putut.
- Până şi al III-lea Congres PMR a virat-o şi el spre stânga, cum era dealtfel de aşteptat.
Şi legumele şi fructele au luat-o în jos, valoarea de 10 bani verde. La fel şi Cosmonautica din 1962, 1,35 lei, albastru. Şi mai sunt astfel de specimene, cu iniţiative particulare. Să le strângem la un loc şi să le admirăm tendinţele democratice. O democraţie, chiar dacă e strâmbă, este mai bună decât o încurajare a uniformităţii.
De unde am plecat şi unde am ajuns!
Pe de altă parte, perechea “Mihai” de 16 lei nu prea aş lua-o de varietate, dacă nu are marginea întreagă (există şi piese mai “înalte”, care au fost “tunse” de întrerpinzători).
Sunt frumoase, cele mai multe-au apărut fiindcă o anumită persoană de la maşină ori a dormit cu limba-n gură, ori a rămar cu capu-ntre urechi. Dar mai există o situaţie pe care am descoperit-o întâmplător, “holbându-mă” la o coală care mi-a picat în mână: la unele emisiuni uzuale interbelice, dimensiunea pieptenelui nu “calcă” pe spaţierea clişeelor în coală, şi atunci ce credeţi că au făcut maeştrii de la Fabrica de Timbre? Au scos acele perforului pe liniile verticale ale pieptenului (pentru o jumătate de coală) şi au dantelat câteva coloane cu vechea dantelură în linie. Şi uite-aşa au luat naştere o frumuseţe de danteluri mixte. Am să exemplific pe blogul meu în viitorul apropiat.
Comentariu by Peter — 17 februarie 2011 @ 20:27