Sit filatelic

24 decembrie 2010

Sit filatelic

Sit, situri, blog, bloguri, blogi, bloage, a blogi, blogire, a blogăi, blogăire, blogăr, blogăriţă, blogăroi, blogăroaică, blogist, blogistă, a blogărisi, blogărisire, a bloga, blogare, blogoland, blogosferă, blogostan, blogofil, blogofob

Aveam o părere foarte, foarte proastă despre indivizii şi mai ales individele ce se expun pe câte un aşa numit blog, de fapt prilej pentru întâlniri ciudate. Aşa credeam eu, aşa auzisem de pe la tembelizor, unde toţi deşuchiaţii îşi dau cu părerea. E drept că mai dădeam câte o căutare pe cuvinte cheie, stamp, timbre sau mărci poştale, dar nu am dat decât de vreo două sau trei situri interesante, dintre care nu pot omite romanianstamps şi cele două situri de obiecte de vânzare, e-bay şi OKazii. Pe ultimele două am reuşit să identific filatelişti pe care-i întâlneam la cerc sau la Talcioc. M-am înscris şi eu pe OKazii, unde, dacă eşti atent, vreau să spun foarte atent, găseşti lucruri interesante. Dacă nu eşti prea atent, te trezeşti acasă cu nişte falsuri făcute prin Ungaria anul trecut şi pe urmă duci luni de zile tratative, de multe ori infructuoase de recuperare a banilor. Dacă aşi fi căscat mai bine toţi ochii, mă abţineam. De … Am avut şi Okazii plăcute, când am cunoscut filatelişti foarte serioşi, care descriu exact starea timbrelor, nu întotdeauna aceasta se vede pe calculator. Unul dintre aceştia a fost doctorul Mircea Dragoteanu, de o seriozitate exemplară, pe care apoi l-am cunoscut şi la cerc în Bucureşti şi cu care am colaborat mult timp, m-a ajutat şi cu sfaturi ce nu aveau legătură cu filatelia. Aşa se fac prieteniile. Cu Marius Măciucă am rămas prieten bun, mi-a făcut şi o vizită cu juniorul său, care cum a dat de calculator, a tras nişte jocuri, în timp ce noi rezolvam nişte probleme filatelice de care depindea viitorul omenirii. Tot urmărind ce se vinde şi ce se cumpără pe aceste situri, am constatat unele asemănări între ofertele unor filatelişti. L-am întrebat de exemplu pe domnul Dragoteanu dacă ştie pe cineva la Roman, având nom de guerre Dan Marcu. Ştia şi mi-a spus numai cuvinte bune. Aşa că am început să mă uit mai cu atenţie. Eu mă uitam după timbre şi într-un târziu am observat că îşi dădea şi un nume de blog, Kolector. Eu necunoscând aici în Bucureşti decât un singur Colector, şi anume cel care venea din Dealul Piscului, pe sub strada Colectorului, şi se vărsa în Dâmboviţa pe la Timpuri Noi – a se vedea « La Timpuri Noi, tot Noi », iar în Craiova acel Colector descoperit ce m-a determinat să nu mă mut acolo, cu tot aspectul apetisant al oltencelor, mândre întotdeauna să meargă cu un pas în urma bărbatului, ei, aşa e când eşti tânăr!, n-am dat pe moment importanţă Kolectorului. A doua zi mi-am adus aminte şi cu acea curiozitate specifică majorităţii colecţionarilor, m-am uitat pe Kolector – cu K! – şi am avut o surpriză ultra plăcută. Nu era un blog, adică nu era ceea ce credeam eu până atunci că este un blog. Era un sit specializat în filatelie şi unde autorul, Daniel Marcu ot Roman, actualmente Smirodava – Roman, emitea păreri pertinente despre timbre. Două zile am stat pe situl domniei sale, rumegând şi cârcotind de unul singur, totuşi cu calculatorul în faţă. Ba că poate în legătură cu un articol ar mai fi ceva de spus, ba că una, ba că alta.
- Bine băi Ionescule, ce ai tu cu domnul Daniel Marcu să-l baţi la cap cu ce crezi tu? Dacă faci atâta pe deşteptul, de ce nu faci şi tu un sit şi spune ce crezi, despre timbre, despre monede, despre pe unde fuseşi pe munte, dacă o interesa pe cineva, despre cele câteva ţări pe care le-ai văzut aşa, din galopul autocarului, despre Zona cetăţilor dacice, unde ai fost de mai mult de 20 de ori, că te trăgea aţa la daci şi la draci. Auzi Ionescule, pune mâna şi scrie.
- Nu pot băi Ionescule, eu nu pot să scriu decât referate din delegaţii, pseudomanuale de Cobol, de Fortran, de baze de date, de proiectare asistată de calculator, oferte, facturi, chitanţe. Acolo pe unde am lucrat eu trebuia să ai păreri ferme, să vadă lumea ce deştept eşti, să nu te bâlbâi, să nu spui niciodată că s-ar putea să se facă şi altfel.
- Dar tu ţii minte când domnul Gabriel Dimisianu, cu zâmbetul său inimitabil, ţi-a propus să scrii acolo ceva despre timbre, dacă altceva nu poţi şi ai sărit imediat
- Nu, eu nu scriu, nu ştiu să scriu.
- Şi ţi-a mai spus domnul Dimisianu că rău faci, dar că te aşteaptă la cotitură?
- Ei acum sunt la pensie şi fac ce vreau.
- Şi ce, şi acolo puteai să dai din clape puţin, că nu te-ar fi împiedicat nimeni, ba chiar mai primeai şi un sfat, două, aşa pe gratis.
- Acum asta este, uite, veni situl lui Daniel Marcu să-mi gâdile în mod plăcut urechile, de fapt ochii şi să mă mănânce buricele degetelor. Dar nici nu ştiam că buric poate avea şi plural. Oare cum ar arăta o femeie cu mai multe burice?
- Bine Ionescule tu nu poţi să fi serios nici acum când eşti la pensie ?
- Ce pensie ? La pensie să se ducă Bok şi cu banda lui de …
- Alooo, alooo, vă mai dau 10 lei, dar vorbiţi frumos.
- Eu mai am treabă pentru 50 de ani. Păi numai dacă m-aş uita la conţinutul siturilor pe care le recomandă, hai să zicem că indirect Daniel, sau la cele recomandate de Art Historia sau editura Dacica, timpul n-ar fi pierdut ci câştigat.
- Şi cu cele filatelice, ce zici, nu-ţi plac?
- Ţi-am spus odată care-mi plac. In rest filateliştii ăştia parcă ar avea o ţeapă-n fund. Le sare-n sus şi pe urmă le intră şi mai tare şi se miră, se miră dece nu mai există nici un fefere. Până şi domnul Butculescu şi-a luat şi placa de jos şi bustul şi-a întins-o de pe acolo de prin Boteanu.
- Ei şi în concluzie Daniel Marcu e de vină de exchibiţiile tale pe sit?
- Bineînţeles. Dacă nu dădeam cu nasul de situl lui smirodaviano-romaşcan, nu aşi fi ştiut că se poate scrie şi serios.
- Aoleo, adică iar revenim de unde am plecat. Deci vrei să spui că tu chiar scrii? De-aia te băgaşi şi în Reţeaua literară? Ce cauţi tu acolo Ionescule?
- Păi chiar nu ştiu ce caut şi pe acolo, ei, mai testez şi eu piaţa, ce să fac.
- Şi-ţi place ce-a ieşit din talmeş-balmeşul ăsta de Colecţii, timbre, monede, daci şi draci?
- Nu ştiu nici asta.
- Şi cine te-a ajutat să ţi faci situl? Că doar nu l-ai făcut singur?
- Ba da. Dar uite că mint. Aşa, doar puţin. Nu-mi ieşea treaba aia cu “Translation”. Nu accepta de loc. A venit pe la mine o fostă colegă, Vali pre numele dânseia, cu sora ei. Am apelat la sora ei, la Alina, de m-a scos, cu capul ei limpede, din încurcătură.
- Bă, dar deştept eşti Ionescule? Dacă ştiam, nu te mai întrebam
- L-am făcut în trei zile. Două zile am testat şi a treia am băgat prima notă.
- Aoleo, om cu pretenţii, ia auzi, „am băgat“ şi „notă“, ai rămas la notele alea informative pe care le dădeai la Centrul de calcul, la băieţii de la Secu.
- Păi da, că de aia m-au făcut să mă mut la Griviţa.
- M-am lămurit cine te-a împins în ale blogelii. Daniel. Este foarte clar pentru mine
- Şi pentru mine
- Şi acum ce facem?
- Tot înainte.
- Dar dece?
- Nu ştiu.
- Minunat.