1 iulie 2012
Ştampile şi etichete de retur
- Ştampile şi etichete moderne de retur aplicate pe trimiteri din România
- O minicolecţie ce s-a infiripat datorită unor găurici legislative
neastupate la timpul lor. Un departament lăudat de toţi românii de pe
oriunde ar fi dânşii, organiza nişte întâlniri anuale şi deconta
cheltuielile prilejuite. Drum, masă, casă şi bairam. Excepţională idee.
Dar românii tot români. Auzind unul de la altul de dărnicia guvernului,
s-au apucat să înfiinţeze asociaţii de români prin toate colţurile
lumii. Prin Cipru, Creta, Noua Zeelandă, statele australiene, prin
Antile, cam peste tot pe unde erau ceva români ce doreau să-şi mai
viziteze odată pe gratis vechea ţară de origine. Dădeau şi ei o adresă
ce nu exista, la care departamentul cu pricina, plin de bunăvoinţă, le
mai trimitea şi niscai ziare sau reviste, să nu-şi uite românaşii limba
şi limbajul. Poşta de pe acolo, conştiincioasă ca orice poştă de pe lume
(ei, ei!), negăsind adrisantul, punea o ştampilă de retur şi gata
potenţiala colecţiune. Fiecare ţară cu sistemul ei de retur, ştampile şi
etichete frumuşele, mici, mari, mai mari, verzi, albastre, negre,
roşii, ardei, să atragă imediat atenţia dirijorilor de trafic ai
corespondenţei. Ce să facă bietul expeditor-destinatar de acum al
corespondenţei? Cu jalba la departament, că nu e bună adresa.
Departamentistul ce să facă şi el? Că or fi oamenii în concediu, că s-or
fi mutat, că or fi decedat şi ei şi nu şi-au comunicat noua adresă. Şi
uite aşa se strângeau maldăre de plicuri, în nădejdea reapariţiei
destinatarilor potenţiali. După câţiva ani se casau, iar plicurile,
câteva dintre ele, au fost scăpate din flăcările iadului sau din dinţii
nemiloşi ai ghilotinelor veşnic nemâncate şi au ajuns în cele din urmă
pe mâna unui colecţionar. Nu spui filatelist, nu spui cine, dar vă arăt
şi vouă, cam cum arată dânsele.
-
Returele corespondenţei la noi în ţară vor face obiectul unei alte note,
diferenţa fiind cam mare faţă de cele din alte ţări. De, noi suntem
originali întotdeauna.
-
Ar mai fi de spus şi de arătat câte ceva despre scrisorile rătăcite prin
lumea asta mare, dar care şi-au făcut totuşi un drum, la expeditor sau
la destinatar. Deasemeni, mai sunt de amintit scrisorile cu ambalaj
reparat, cam multe după a mea părere. cu toate scuzele tipărite pe
plicuri, ambalaje sau foi ataşate în exterior sau în înterior, care nu
dovedesc decât un dezinteres faţă de transportul mesajelor noastre.
Dar despre acestea toate în altă povestioară.
- Ceva Bibliografie privind etichetele de Retur
- Gheorghe Cserni, Etichete cu indicarea motivului de înapoiere a corespondenţei, Filatelia nr.2/1988
Dinu Matei – Calgary Canada, Trimiteri poştale retur, Curierul Filatelic, Anul X, nr.103, iulie-august 1999, p.1-5
Vasile Roman, Scrisorile returnate şi rătăcite, Filatelia nr.2/2002, p.4-5
Comentariu by Peter — 1 iulie 2012 @ 10:00
Nu am ştiut de posibilitatea asta. Oricum, la noi ca la nimeni, pune careva mâna pe câte o arhivă şi zgârmă în ea cu toată forţa, neoficial, evident. Aşa umblă zvonul că s-au făcut nişte mari colecţii autohtone.
Comentariu by Cornelius Ionescu — 1 iulie 2012 @ 10:08