Ştampile şi etichete de retur

1 iulie 2012

Ştampile şi etichete de retur

Ştampile şi etichete moderne de retur aplicate pe trimiteri din România

O minicolecţie ce s-a infiripat datorită unor găurici legislative neastupate la timpul lor. Un departament lăudat de toţi românii de pe oriunde ar fi dânşii, organiza nişte întâlniri anuale şi deconta cheltuielile prilejuite. Drum, masă, casă şi bairam. Excepţională idee. Dar românii tot români. Auzind unul de la altul de dărnicia guvernului, s-au apucat să înfiinţeze asociaţii de români prin toate colţurile lumii. Prin Cipru, Creta, Noua Zeelandă, statele australiene, prin Antile, cam peste tot pe unde erau ceva români ce doreau să-şi mai viziteze odată pe gratis vechea ţară de origine. Dădeau şi ei o adresă ce nu exista, la care departamentul cu pricina, plin de bunăvoinţă, le mai trimitea şi niscai ziare sau reviste, să nu-şi uite românaşii limba şi limbajul. Poşta de pe acolo, conştiincioasă ca orice poştă de pe lume (ei, ei!), negăsind adrisantul, punea o ştampilă de retur şi gata potenţiala colecţiune. Fiecare ţară cu sistemul ei de retur, ştampile şi etichete frumuşele, mici, mari, mai mari, verzi, albastre, negre, roşii, ardei, să atragă imediat atenţia dirijorilor de trafic ai corespondenţei. Ce să facă bietul expeditor-destinatar de acum al corespondenţei? Cu jalba la departament, că nu e bună adresa. Departamentistul ce să facă şi el? Că or fi oamenii în concediu, că s-or fi mutat, că or fi decedat şi ei şi nu şi-au comunicat noua adresă. Şi uite aşa se strângeau maldăre de plicuri, în nădejdea reapariţiei destinatarilor potenţiali. După câţiva ani se casau, iar plicurile, câteva dintre ele, au fost scăpate din flăcările iadului sau din dinţii nemiloşi ai ghilotinelor veşnic nemâncate şi au ajuns în cele din urmă pe mâna unui colecţionar. Nu spui filatelist, nu spui cine, dar vă arăt şi vouă, cam cum arată dânsele.

Returele corespondenţei la noi în ţară vor face obiectul unei alte note, diferenţa fiind cam mare faţă de cele din alte ţări. De, noi suntem originali întotdeauna.

Ar mai fi de spus şi de arătat câte ceva despre scrisorile rătăcite prin lumea asta mare, dar care şi-au făcut totuşi un drum, la expeditor sau la destinatar. Deasemeni, mai sunt de amintit scrisorile cu ambalaj reparat, cam multe după a mea părere. cu toate scuzele tipărite pe plicuri, ambalaje sau foi ataşate în exterior sau în înterior, care nu dovedesc decât un dezinteres faţă de transportul mesajelor noastre.
Dar despre acestea toate în altă povestioară.

Ceva Bibliografie privind etichetele de Retur

Gheorghe Cserni, Etichete cu indicarea motivului de înapoiere a corespondenţei, Filatelia nr.2/1988
Dinu Matei – Calgary Canada, Trimiteri poştale retur, Curierul Filatelic, Anul X, nr.103, iulie-august 1999, p.1-5
Vasile Roman, Scrisorile returnate şi rătăcite, Filatelia nr.2/2002, p.4-5

Albania

2004, Australia, Sydney

2007, Danemarca

Franta, ştampilă liniară fără contur

2005, Elvetia, Geneva

2004, Elveţia, Zurich

2003, Germania, Heidelberg

2006, Portugalia, etichete

2005, Grecia, stampilă cauză retur

2005, Grecia, Creta, Ştampilă cauză retur

2006, Noua Zeelandă, ştampile retur

2005, Noua Zeelandă, text manual return to sender

2005, Serbia, ştampilă de retur

2004, Spania, Barcelona, ştampilă liniară

2005, USA, OH, etichetă cauză retur şi stampilă figurativă

2004, USA, NO SUCH NUMBER

2004, Venezuela, cod bare retur fără nici un text

Comments (2)

1. Unele administraţii poştale organizau, periodic, vânzarea la licitaţie a arhivelor adunate în decursul unei perioade date. Un exemplu este Rusia, care a pus la dispoziţia filateliştilor cotoarele gata legate ale mandatelor poştale, cele mai multe având francaturi extrem de frumoase (multe minunăţii s-au salvat astfel).
   Comentariu by Peter — 1 iulie 2012 @ 10:00
   
2. @Peter:
   Nu am ştiut de posibilitatea asta. Oricum, la noi ca la nimeni, pune careva mâna pe câte o arhivă şi zgârmă în ea cu toată forţa, neoficial, evident. Aşa umblă zvonul că s-au făcut nişte mari colecţii autohtone.
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 1 iulie 2012 @ 10:08