Supratipar dublu – supărare mare

8 martie 2011

Supratipar dublu – supărare mare

pereche supratipar dublu



Dl Max Peter mă enervează! Ia auziţi. Dacă ştie cineva ceva despre supratiparul dublu din 1952, valoarea 1,75 lei pe marca de 10 lei din emisiunea Revoluţia din 1848, cea cu acele capete expuse ca la Meteora! Păi am şi eu o pereche, cred că este din aceeaşi coală, supratiparele fiind decalate la fel. 1) Altceva nu cred că ar mai fi de spus despre acest supratipar.
Dar pot să spun că sunt supărat foc pe domnul Max Peter – ei nici chiar aşa, Ionescule, nu te supăra ca văcarul pe sat – domnia sa a pus pe aceeaşi treaptă o făcătură cu un supratipar made in Budapesta cu Ocupaţia franceză, înclinat la vreo 34,4581 grade, cu nişte viniete ale exilului românesc, viniete pe care eu mă încăpăţânez să le spun timbre. Pot să le spun cum vreau eu. Şi mai ştiam că diferenţa dintre mărci (timbre) şi viniete, este că unele au valoare înscrisă pe ele, iar altele n-au. Iar lumea, adică eu, colecţionează ce vrea! Şi ca să pun capac (!) voi pune aici şi imaginile unor trimiteri poştale, care au circulat după revoluţie, cu mărci conform tarifului şi cu viniere-mărci care au fost acceptate de către poşta română pe trimiteri. Point.
Şi nu mai râdeţi acolo, că se aude până în Pantelimon! Alo, Alo, puţină linişte! Şi treceţi la locurile dumneavoastră!

Cu stimă,
Cornelius Ionescu

Şi … mai sunt.

_______________________________________
1)De fapt, aşa cum m-a corectat domnul Max Peter, sunt cel puţin două coli, înclinarea supratiparelor fiind inversă.

Comments (8)

1. Foarte frumoasă perechea cu supratiparul dublu, dar nu cred ca sunt din aceeaşi coală (dublarea este pe cealaltă diagonală). Deci există cel puţin două coli! Mulţumesc foarte mult pentru semnalare.
   Cât despre timbrele exilului, aveţi perfectă dreptate, fiecare colecţionează ce doreşte. Eu unul nu le văd ca mărci, deoarece nu sunt scoase de o autoritate (nici poştală, nici de alt fel). Că au circulat, exemplele de mai sus sunt grăitoare. Prin anii ’90, un bucureştean a fabricat multe asemenea piese, incluzând în francaturi uzuale Mihai din 1940-44, timbre înjumătăţite şi alte chestii spectaculoase. Oficial, ele insa nu au avut putere de francare, din cauza lipsei unei decizii ale autorităţii.
   Comentariu by Max Peter — 8 martie 2011 @ 17:25
   
2. Aveţi dreptate, sunt cel puţin două coli. Nu mă aşteptam.
   În privinţa exilului, rămâne cum am vorbit!
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 8 martie 2011 @ 17:56
   
3. Vă mulţumesc pentru înţelegere. Sper că încă mai trăim într-o lume liberă şi e normal să existe opinii diferite.
   Dar am înţeles aluzia şi trec la locul meu! )
   Comentariu by Max Peter — 8 martie 2011 @ 18:05
   
4. Vai, nu asta am vrut să spun. Imitam, sper că a fost destul de transparent, pe un personaj din “Opera de trei parale” varianta 1989. Dacă se înţelege altceva, scuzele mele cele mai sincere.
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 8 martie 2011 @ 18:08
   
5. Sper să nu va supăraţi pe mine. Sunt gata să fac cinste – vă stau la dispoziţie!
   Comentariu by Max Peter — 8 martie 2011 @ 17:19
   
6. Cum aş putea să mă supăr? Dar stilul meu, de care nu mă pot dezbăra, mi-a făcut destule necazuri! Oricând putem ciocni un pahar de apă plată! Sunteţi invitatul meu în Pantelimon! Putem ciocni şi un clasor!
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 8 martie 2011 @ 17:29
   
7. Este perfect! Dar vă rog să mai aşteptaţi puţin, până se mai încălzeşte. Frigul mă imobilizează.
   Comentariu by Peter — 8 martie 2011 @ 20:30
   
8. Este perfect. Vorbim pe email
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 8 martie 2011 @ 21:04