Poşta Copiilor – Cine, când, cum

22 decembrie 2012

Poşta Copiilor – Cine, când, cum

O emisiune de timbre, timbre care au circulat, ignorată de toate cataloagele de mărci poştale.

În perioada R.P.R. – în deceniile 5 şi 6 – au fost emise efecte poştale în scopul popularizării în rândul copiilor a operaţiunilor poştale, serii de timbre, etichete de serviciu, cărţi poştale semiilustrate şi ilustrate, ştampile speciale, care au circulat efectiv. Nu ştiu dacă au fost aprobate de Ministerul Poştelor de pe atunci sau au fost pur şi simplu tolerate, ca o “acţiune de propagandă”. Era epoca când existau şi Foile de depunere pentru copii, o altă acţiune interesantă şi care a folosit deasemeni timbre.

Singurul document în care sunt descrise cele două emisiuni ale Poştei Copiilor este:

Mihai Cojocar, Catalogul timbrelor fiscale şi a vignetelor româneşti, ediţia a III-a, Bucureşti, 2011, p.133

Citez din acest Catalog:

1952 Poşta Copiilor Emisiunea I format 15 x16, clişeu 11 x 13,5. Dant. 11 ½ hârtie velină, albă, litografiate.
325. – 10 BANI roşu

195? Poşta Copiilor Emisiunea II 3 valori, format 12 x 20, clişeu 9,5 x 17,5. Dant. 11 ½ hârtie velină, albă, litografiate.
326. – 5 BANI, albastru deschis
326a. – 5 BANI, albastru închis
327. – 10 BANI, roşu deschis
327a. – 10 BANI, roşu închis
328. – 20 BANI, verde deschis
328a. – 20 BANI, verde închis

Nuanţele închise este posibil să fie de fapt datorate tipăririi pe o hârtie mai poroasă, şi mai gri.

S-au emis şi 3 viniete poştale, cu textul Recomandat, Express, Par Avion

Tot în perioada emiterii timbrelor cu Poşta Copiilor s-au tipărit şi câteva seturi de cărţi poştale semiilustrate şi ilustrate, cu dimensiunea de 12,5 x 8,5 cm, toate fără indicarea tipografiei, fără numărul comenzii, fără dată. Singura indicaţie este “Poşta Copiilor”

CPSI semiilustrate,
- Casa Scânteii
Flori
- brebeneii ţigăncii
Picturi
- Toniţa, Cap de copil

CPI
Ilustrate – clădiri
- Timişoara, Hotel Continental (inaugurat la începutul decadei 70)
- Iaşi, Palatul Culturii (cu actuala destinaţie din 1955, înainte era Palatul de Justiţie)
- Sala Palatului (inaugurată în 1960)

Bibliografie sărăcuţă rău:

Mihai Cojocar, Catalogul timbrelor fiscale şi al vinietelor româneşti, 2006, p.122
Mihai Cojocar, Catalogul timbrelor fiscale şi a vignetelor româneşti, ediţia a III-a, Bucureşti, 2011, p.133
Precum şi rezultatele unor solicitări prin e-mail, la care au avut deosebita bunăvoinţă să răspundă domnii Mihai Cojocar, Daniel Marcu, Mircea Dragoteanu, Sergiu Găbureac. Am încercat şi prin blogul radioamatorilor, oameni în general bine informaţi, dar nimic.

O surpriză am avut în urma punerii anunţului pe blogul Federaţiei Colecţionarilor din România. Domnul Mihai Ceucă îmi scrie
“Nu se cumpărau separat. Era un joc intr-o cutie (alte jocuri:” Nu te supara frate”, “Piticot”…). In cutia jocului erau câteva plicuri, câteva cărţi poştale, ştampile, timbre de valori neuzuale, etichete de recomandare, etc… Era un joc instructiv pentru copii in scopul de a invata cum se expediaza corespondenţa şi cum se gestioneaza banii pentru cumpărat materialele. Imi amintesc că pe capacul cutiei era desenat un copil în uniformă de factor poştal şi o cutie de poştă… Ca urmare, nu este vorba de un efect postal oficial şi nici de o circulaţie poştala. Faceţi un scan al ilustratei, vă rog!”

Nu cunosc să fi existat un astfel de joc, eu am crezut tot timpul că se dădeau ca un “bonus” pionierilor cuminţi şi cu activitate de prin cercurile de la Palatele Pionierilor sau de prin taberele de pionieri. Probabil că a existat jocul când eu eram “mai mare” şi nu mă interesa aşa ceva. Dar văd că mă interesează acum …

Drept care pun pe blog materialele pe care le am, totuşi aceste timbre ar trebui să-şi ocupe locul lor, indiferent care este acela.

Emisiunea I, 10 bani, roşu, reprodus din Catalogul M. Cojocar

Emisiunea a II-a, 5 bani albastru, 10 bani roşu, 20 bani verde, din colecţia mea

Cele 3 etichete, colecţia proprie

Trei cărţi poştale semiilustrate Poşta Copiilor, circulate, sper! Colecţia proprie

PC Posta Copiilor - ştampila de pe versoul ilustratelor

Îmi place mie să discut despre timbrele din “Zona gri” a filateliei, cele cu un statut incert, dar care, prin efortul mai multor filatelişti, sper să li se definească statutul.
Înclin să cred că “Poşta Copiilor” ar trebui să aibă cam acelaşi statut ca şi “Cercul Ieşenilor”

Comments (11)

1. Nu-l pot contrazice pe dl. Ceucă, dar pur şi simplu nu-mi amintesc de acest joc (cred că ar fi trebuit să fim “contemporani”, dar l-am “scăpat”).
   Comentariu by Max Peter — 22 decembrie 2012 @ 16:38
   
2. Este pentru prima dată când aud aşa ceva. Tocmai de aceea public toate materialele, poate îşi mai aminteşte cineva anul şi împrejurările în care au apărut
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 22 decembrie 2012 @ 20:28
   
3. Va invit sa accesati okazii.ro cautand “posta copiilor”; priviti si va minunati!!! Cred ca incadrarea vignetelor intr-un catalog filatelic este o rusine pentru filatelie. O rusine si pentru Posta romana poate fi considerata “neglijenta” oficiantului care a admis la circulatie (si a obliterat)”TIMBRELE” neoficiale si neadecvate tarifului de 40 bani pentru o carte postala. Am vazut in licitatie (Numar articol: 51622696) o ilustrata obliterata “adevarata”: copilul (sau tatal) a francat cu eticheta “Express” din cutia de joc si a obliterat cu stampila “Posta copiilor”. A propos, hotelul Continental din Timisoara putea fi fotografiat pentru o vedere dupa anul 1970 cand a fost construit; au fost editate efecte postale “Posta copiilor” intr-o perioada atat de lunga (1952 – 1970, 19…)? O vorba romaneasca imi vine acum in minte: cautam cai verzi pe pereti!
   Comentariu by Mihai CEUCA — 23 decembrie 2012 @ 19:29
   
4. Revin pentru a corecta tariful epocii pentru CPI; era 30 de bani, nu 40 cum am scris initial… Scuze!
   Comentariu by Mihai CEUCA — 23 decembrie 2012 @ 20:11
   
5. Puteţi crede orice, domnule Ceucă. Nici eu dar nici dumneavoastră nu deţinem adevărul suprem nici măcar asupra acestor “viniete” care totuşi au circulat prin serviciile Poştei Române şi au valoare imprimată. Dacă ar fi dintr-un joc nu ar trebui să aibă valoare în bani. Am spus că s-ar putea să fi fost nişte timbre tolerate de administraţia poştală. Intenţia emiterii în scop educaţional mi se pare foarte clară, dovadă existenţa celor trei etichete dar nu ştiu cine a fost iniţiatorul şi când anume. Posibil de la un cerc pentru copii al MTTC-ului. De aici până la “o ruşine pentru filatelie” este o cale prea lungă, zău aşa. Dacă eu aş fi făcut afirmaţia că aşa zisele ilustrate maxime, ce nu au circulat niciodată, doar s-au stricat nişte timbre şi nişte ilustrate, sunt o ruşine şi nu au nimic cu filatelia, ce aţi fi spus? La mulţi ani şi sănătate!
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 26 decembrie 2012 @ 19:23
   
6. La multi ani!
   E bine ca macar avem dreptul de a crede, fiecare ce vrea. Eu stiu ca m-am jucat cu etichetele si comparatia cu maximile este fara sens. Timpul va lamuri lucrurile… Poate ne-ar putea ajuta domnul Gheorghe Tudor !?
   Comentariu by Mihai CEUCA — 27 decembrie 2012 @ 03:06
   
7. Aş fi bucuros să aflu şi părerea dânsului, dar nu am adresa de e-mail. Dacă o aveţi, sau îl rugaţi dvs. sau daţi-mi mie adresa. Mulţumiri şi urări de sănătate.
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 27 decembrie 2012 @ 08:11
   
8. Crăciun fericit!
   Am aflat adresa domnului Tudor Gheorghe:
   calauza14@yahoo.com
   Nu am relatii directe cu Dumnealui şi cred că din Bucureşti aveţi mai multă priză…
   Sãnãtate, sã le putem face pe toate!
   Comentariu by Mihai CEUCA — 27 decembrie 2012 @ 22:58
   
9. Domnul Melnic Th. mi-a transmis: “Da a existat un asemenea joc; la Targurile de la Sutu un cetatean avea plicurile din joc si mi le oferea drept Liliputuri,am gasit la alta masa adevarate liliputuri si a ramas mut,a vrut sa mi le ofere cadaou dar am refuzat. Nu-mi amintesc precis, dar parca am vazut in Almanahul Filatelic un articol cu acest subiect”.
   Comentariu by Mihai CEUCA — 30 decembrie 2012 @ 01:42
   
10. Desi am dedicat o parte din propria colectie acestor marci si circulatii, nu am descoperit nicaieri in literatura de specialitate romaneasca sau straina vreun studiu legat de aceste emisiuni de propaganda filatelica in randul scolarilor. Nici macar o semnalare. Cat despre jocul de care pomeniti, eu nu l-am intalnit pana acum (nici in copilarie, nici pe net sau prin targurile de antichitati). M-ar interesa sa aflu cum aratau plicurile liliput de care ati amintit in ultimul comentariu: erau inscriptionate in vreun fel (grafica, liniatura pentru adresa destinatarului, cadru pentru marca s.a.) sau erau simple? Multumesc anticipat, domnule Ceuca, iar seniorului Melnic va rog sa-i transmiteti multa sanatate!
    Comentariu by kolector — 30 decembrie 2012 @ 20:21
    
11. Desi “am dat filmul inapoi” cat am putut, sunt prea multi ani de la copilaria mea pentru a pastra amanuntele “de ordin tehnic” ale plicurilor care nu contau filatelic in jocul nostru. Am facut apel la memorie doar pentru ca eu consider a fi o greseala includerea timbrelor in discutie in categoria celor filatelice (lithografiate, la care sa mai avem si varietati !!!). Am studiat zilele acestea toate revistele filatelice din perioada 1952 – 1962 si nu am gasit nici o semnalare. Nu pot crede ca editarea unor timbre “de educatie” a copiilor nu ar fi fost prezentata ca un eveniment special de catre “organele epocii”! Eu nu vreau sa fac polemici dar, daca subiectul provoaca discutii, sunt bucuros si sper ca problema sa fie candva elucidata. Oricum, eu am pus cazul pe agenda mea de studii!
    La multi ani, dragi colegi, oriunde v-ati afla!
    Comentariu by Mihai CEUCA — 31 decembrie 2012 @ 02:34