Ziaristi / 1920 / Ujságirók

Ziaristi / 1920 / Ujságirók

Ziariştii sunt o pacoste. O pacoste necesară însă. Ce ne-am face fără ei? Am începe să mergem pe la colţuri de stradă, pe maidane sau prin pieţe, să aflăm ce s-a mai întâmplat cu miniştrii, cu ministresele, când ni se vor mări pensiile, când îşi vor da demisia personajele expirate, ce timbre au mai apărut, ce timbre au mai dispărut de prin colecţiile noastre sau chiar dintre ale statului, deci tot dintre cele ale noastre. Dar când ziariştii se apucă de afaceri, sau mai rău, de colecţionat, atunci să vezi pericol. Pentrucă nu le fac aşa ca toată lumea, ci le fac temeinic, de poţi să stai cu Sfintele Cărţi în faţă – vorbesc de Sfânta Constituţie şi de Sfântul Cod Penal şi tot nu te lămureşti ce au făcut.
1920 a fost anul instituţionalizării Unirii din 1918. Principiul naţionalităţilor, cel ce a fost trâmbiţat atâta ca stând la baza tratatelor de pace din acel an, a fost combinat cu principiul istoricităţii, în funcţie de interesele locale ale puterilor câştigătoare. Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, prin care Transilvania era recunoscută “de jure” ca parte componentă a Regatului României, urmare a actului “de facto”, petrecut la 1 Decembrie 1918, abia fusese semnat. Români şi unguri, saşi şi secui, sârbi, cehi şi slovaci, toţi ştiau că vor trebui să conlocuiască de acum în noile graniţe. României nu i s-au recunoscut toate regiunile ce fuseseră de acord cu Unirea în 1918 şi care îi fuseseră promise înainte de începerea războiului. Jumătate din Banat a trecut la Serbia, pentru a se asigura protecţia Belgradului iar teritoriile până la râul Tisa (care conform înţelegerii de dinaintea intrării României în război trebuiau să revină României), au rămas în cadrul Ungariei.

Persecutata emisiune clujeană “Ziaristi / 1920 / Ujságirók”, o emisiune poştală iniţiată de ziarişti, are o istorie plină de hurducături, fiind la început aprobată de către forurile poştale, apoi, acestea răzgândindu-se după un an, emisiunea a fost exilată din toate cataloagele. Reapare abia în Catalogul din 1984 al lui Corneliu Spineanu. Dar ca un făcut, dispare tot catalogul de pe piaţă, retras datorită catalogării şi a timbrelor apărute în perioada legionară. Securitatea trebuia să aibă şi ea un aport şi aici, băgându-şi copitele jegoase în istoria filateliei româneşti.

Motivul exilului emisiunii încă de la început? Stăruinţa iniţiatorilor de a face ca orice acţiune a lor să fie consemnată în acte autentice … S-ar părea că în acest caz ce a fost prea mult a stricat. S-a indus ideea că ar fi existat niscai interese materiale. Ce să zicem noi acum? După zeci de ani de coliţe nedantelate cu tiraj incert, numerotări de coliţe cu roşu în loc de negru, cu multiple forme ale colilor de tipar pentru aceleaşi timbre, vânzări condiţionate de coliţe împreună cu cărţi filatelice sau nu, acest motiv ni se pare pueril. Nu exagerez dacă spun că toate emisiunile filatelice au la origine interese pecuniare ale unor grupuri nu neapărat de filatelişti dar chiar şi ale statului, prin intreprinderile sale. Şi propaganda are împletite interese materiale.

De istoricul apariţiei acestei emisiuni s-au ocupat mai mulţi filatelişti, printre care se detaşează Ion Ilea. De la dânsul aflăm, aşa cum se mai poate după atâţia ani, cum s-au petrecut lucrurile pe atunci. De circulaţia acestor mărci s-a preocupat Gheorghe Cserni. Bibliografia materialelor ce ne stau acum la dispoziţie, este prezentată la sfârşitul notei. Singurele materiale de care nu am reuşit să dau sunt cele apărute în buletinul A.B.B.

În 21 şi 22 august 1920 a avut loc la Cluj Congresul Ziariştilor din Transilvania şi Banat, în spaţiul Teatrului Maghiar. Din timp au fost obţinute aprobările de la Direcţia Generală PTT, astfel că prin Ordinul nr.1134 din 16 august 1920, au fost supratipărite un număr de 9 tipuri de mărci din uzualele româneşti cu Ferdinand bust mare, pe hârtie albă şi gri, cea albă fiind preponderentă. Textul supratiparului este Ziarişti / 1920 / Ujsagirok. La un ghişeu special instalat într-o baracă, cu firmă corespunzătoare, “Localul Poştei Ziariştilor”, s-au obliterat mărcile cu ştampila în vigoare a Oficiului Poştal Cluj I, în ungureşte, Kolozsvar 1. Primele ştampile în română fuseseră utilizate la inaugurarea Universităţii pe 1 februarie 1920. “Localul” a fost girat de către un notar, împreună cu reprezentanţi ai Sindicatului Ziariştilor, ai filateliştilor clujeni şi ai Imprimeriei. S-a întocmit un act notarial pentru a se consemna buna funcţionare. Tocmai acest act a fost cel ce a dat de gândit forurilor poştale bucureştene. Un an mai târziu abia, se fac diligenţele necesare recunoaşterii de către UPU a emisiunii, probabil însoţite şi de câte o coală de 100 de mărci, ceea ce ar explica tirajul cam neobişnuit. Cererile sunt însă respinse de către autorităţile poştale bucureştene.

Această serie face fără doar şi poate obiectul colecţionarilor, dovadă interesul şi cotele atinse la licitaţiile internaţionale în pofida lipsei din cataloage. Colecţionarii şi în particular filateliştii nu sunt în nici un caz subordonaţi administraţiei poştale, evident trecătoare. Este treaba fiecărui colecţionar să se preocupe sau nu de această serie. Dar bine ar fi să o găsească în cataloage, cu caracteristicile, varietăţile, tirajele şi chiar eventualele încercări de falsificare. Şi mai bine ar fi să fie şi cotată. Iar cotele pentru mărcile obliterate sigur că ar trebui să ţină seama de data ştampilei, de circulaţia efectivă sau doar complezentă sau în unele cazuri de ştampilarea doar filatelică, obiectul necirculând deloc. Încă nu este lămurită definitiv problema apariţiei obiectelor filatelice ştampilate pe data de 29.08.1920, considerate încă de către unii filatelişti drept F.D.C.-uri, dată care după toate actele organizatorilor este în afara intervalului 21 … 22 august, când au fost circulate mărcile cu obliterarea Kolozsvar 1.

Supratiparul prezintă o caracteristică ciudată ce te face să crezi la început că în toată Transilvania nu existau în 1920 decât tipografii de cartier, specializate în afişe electorale. Chiar nu s-au găsit suficiente litere de acelaşi tip ca să poată fi realizată supratipărirea unor coli de 100 de exemplare? Mai ales că nici nu s-a pus problema după cum se vede, să se pună o codiţă mică, mică la s-ul din Ziarişti. Evident că nu este aşa.
Din cele zece rânduri primele trei au caractere Anticva, cuvântul Ziaristi având o lungime de 8 mm după cum se indică în toate materialele, următoarele două rânduri, 4 şi 5, sunt supratipărite cu nişte caractere pline, de aceeaşi grosime, zise bloc, cuvântul Ziarişti având o lungime de 7 mm. Rândurile 6 … 10 au un supratipar de tip Anticva, dar mai mic decât cel utilizat la rândurile 1 … 3, cuvântul Ziarişti având o lungime de doar 7 mm.

Ziaristi tip II de 7,5 mm!



Toate bune, dar fiind eu cam necredincios din fire, m-am apucat de măsurat … Ziaristii! Oricâtă bunăvoinţă am avut eu să găsesc aceleaşi rezultate cu cele din articole, nu mi-a ieşit de loc. Tipul II, cel de pe rândurile 4 şi 5 nu are mai mult de 7,5 mm. Probabil că odată prima comunicare făcută, nimeni nu s-a mai încumetat să pună ruleta şi să mai măsoare odată.
Tipul III, din rândurile 6 … 10 luat la măsurat are în loc de 7 mm pentru lungimea cuvântului Ziaristi, o lungime variabilă de 7, 7,2 iar unele exemplare ajung chiar la 7,5 mm. Asta este.
Sistemul cu cele trei tipuri de caractere ale supratiparului pe aceeaşi coală îmi aminteşte de supratiparul utilizat în 1945 la mărcile Oradea, tot trei tipuri. Nimic nu e nou sub soarele Transilvaniei.

Nu puteau să lipsească nici supratiparele inversate. În catalogul din 1984 este menţionată existenţa supratiparelor inversate la valorile de 10 bani şi 2 lei. La fel în romanianstamps, unde sunt şi reproduse două frumoase blocuri. Acum circa cinci ani am avut ocazia să achiziţionez de la un cunoscut colecţionar bucureştean (D.P.) o marcă de 50 bani cu supratiparul inversat iar acum o lună o marcă de 5 bani cu supratipar inversat, de la Arad. Un bloc din această valoare de 5 bani, provenind din rândurile 5 şi 6, cu cifrele 9 din rândul 5 – tip II – având coada prelungită mult în jos, a fost semnalat de către “Max Peter” în blogul său Romanian Stamp News. Blocul a obţinut în cadrul unei licitaţii un bun preţ – 387 de dolari.

5 bani supratipar inversat






50 bani supratipar inversat

Cel mai interesant se pare că este rândul 5. Aici s-au adunat toate ciurucurile de litere aruncate de zeţari. Un r mai mic, un á mai mic, un 9 de la alt tip de caractere, un 9 ce se prelungeşte sub rând, după moda franţuzească a timpului şi poate şi alte minuni pe care încă nu le ştim pe toate. Dacă ar exista o coală completă pe care s-o putem studia, aşa cum există pentru Cluj, Oradea, PTT-FF, Oradea-1945, 1918 … problema s-ar rezolva. Dar până acum nu am întâlnit decât o coală din valoarea de 1 ban negru cu supratipar auriu, la care nu pot fi depisate amănuntele datorită contrastului slab. Şi să nu uităm că scrie clar că s-au dat la casat matriţele supratiparului şi nu avem motive să ne îndoim de această afirmaţie.

r mic






á mic






9 coada jos






9 căzut



9 coada deschisă



9 căzut

Un bloc de 4 cu trei varietăţi semnificative: r mic, 9 căzut şi U mai lat. Din colecţia Lucian Mureşan - Arad
Imaginea unui frumos bloc de 4 din valoarea de 15 bani, cu trei varietăţi semnificative este transmisă de dl. Lucian Mureşan din Arad. Primul timbru are un caracteristic r mic, perfect vizibil, al doilea timbru are un 9 “căzut”, de fapt un 9 din alt set de caractere iar primul timbru din al doilea rând are un U mai lat, luat şi acesta din alt set de caractere, fără voie sau mai curând cu voie.

Şi în plus vine şi dl Sergiu Găbureac şi ne mai dă o informaţie ce ne pune pe gânduri: “Materialul de studiu fiind insuficient, nu se poate preciza dacă şi câte piese falsificate (la Satu Mare sau la Târgu Jiu) au supratipar: Ziarişti – 1920 – Ujsagirok”! Oare ştie dânsul ceva ce nu ştim noi sau ne-a aruncat doar aşa o minge, la grămadă?

Cât despre tipul hârtiei, albă sau gri nu pot să spun decât că posed o marcă de 2 lei pe hârtie gri, nesemnalată până acum.

Acestea spuse şi arătate pe cât a fost posibil, tabelul bine întocmit de către dl. Mats Bluckert şi expus în blogul romaniastamps, poate fi completat astfel

S-au aplecat asupra acestei serii mai aparte şi au scris despre ea

Traian Ataman, Mărcile uzuale Regele Ferdinand 1919-1929, Editura de Sud, Craiova, 2004, p.40-43

Gheorghe Cserni , Mărcile postale ‘Ferdinand’ supratipărite cu inscriptia ‘Ziaristi 1920 – Ujsagirok’, Filatelia no.4(480), April 1996, p.3; Filatelia no.5(481), May 1996, p.1. (Rom): the ‘Ziaristi 1920 – Ujsagirok’ overprint on ‘Ferdinand’ definitives.

Gheorghe Cserni, Din nou despre mărcile ‘Ziaristii’ supratipărite la Cluj, Buletin ABB no. 1(13), February 1996, pp.10-15. (Rom): more on the ‘Ziaristii’ Overprinted Issue, 1920.

Vasile Florkievitz, Circulaţia poştală târzie a mărcilor Ferdinand supratipărite cu inscripţia ‘Ziarişti 1920 Ujsagirok’ -, Buletin ABB no. 2(36) / June 2001, pp. 14-15. (Rom): late usage of the ‘Ziarişti 1920′ overprinted issue.

Ion Ilea, Mărcile supratipărite la Cluj-Napoca cu inscripţia ‘Ziaristi – 1920 – Ujsagirok’, Almanah filatelic 1978 – p. 96-99. (rom)

Ion Ilea, The ‘Ziarişti 1920 Ujsagirok’ Overprints, RPS, 1983, vol. VII, no.3, p.10-13 (eng)

Ion Ilea, The ‘Ziarişti 1920 Ujsagirok’ Overprints, Stamps of Hugary No. 162, September 2005, pp.18-22 (Eng).

Ion Ilea, The ‘Ziarişti 1920 Ujsagirok’ Overprints, No. 162, September 2005, pp.18-22;

Marcel Şapira, Ziariştii 1920 Ujságirók , Colecţionarul no. 2(5) / May 1996, pp.6-7. (Rom): about the ‘Ziarişti 1920′ Overprint.

Marcel Şapira, Din nou despre emisiunea “Ziariştii 1920 Ujságirók”, Colecţionarul no. 3(6) / Aug.1996, pp.4-5. (Rom): again about the Ziarişti 1920 overprint.

Marcel Şapira, Ziariştii 1920 Ujságirók, Colecţionarul, no. 2(5) / May 1996, p.6-7.

Marcel Şapira, Din nou despre emisiunea “Ziariştii 1920 Ujságirók”, Colecţionarul no. 3(6) / Aug.1996, pp.4-5.

Marcel Şapira, Catalogul Mărcilor Poştale Româneşti Atipice, vol.4, p.46, Ed.Sigma, 1993

Tiron Martin, Emisiunea ‘Ziaristii – Cluj 1920′ – Buletin ABB no. 4(12), November 1995, pp.20-21. (Rom)

Mihai Lucian Valea, O emisiune poştală contestată (II), Răsunetul, Bistriţa, 12 apr.2010

Catalogul mărcilor postale românesti, 1974 – Kiriac Dragomir, Aurel Surpăţeanu (CMPR’74), Bucureşti

Catalogul mărcilor postale românesti, vol.1, 1984, difuzat oficial în 1990, Corneliu Spineanu, Bucureşti, p.76, 77.

Mats Bluckert în http://www.romaniastamps.com/