1923 Ajutorarea Înfometaţilor Basarabiei

reluarea postării din 14 iunie 2012

1923 Nefinalizata Ajutorare a Înfometaţilor Basarabiei

Perioada de după 1918 nu a fost deloc o perioadă plină de satisfacţii şi de dezvoltare accelerată a economiei nici pentru România şi nici în particular pentru Basarabia.
Rusia Sovietică a avut grijă să rupă relaţiile diplomatice cu România, încă din ianuarie 1918 şi să sechestreze Tezaurul României ce fusese trimis în păstrare la Moscova pe timpul primului război mondial. Republica Democratică Moldovenească, Basarabia adică, îşi declarase independenţa pe 24 ianuarie 1918 şi pe 27 martie s-a unit cu România. România mai are de părimit umilitorul Tratat de la Bucureşti, la 24 aprilie neratificat însă de către Rege şi care va ajunge nul prin Tratatul de la Paris din 1920. Pe 27 octombrie 1918 Guvernul român dă un ultimatum puterilor centrale, prin care le cere să părăsească Transilvania şi Banatul. La 31 Octombrie se proclamă Republica bănăţeană iar la 15 noiembrie trupele sârbeşti intră în Timişoara, Republica, dealtfel nerecunoscută de nimeni, încetându-şi existenţa efemeră. Pe 3 decembrie Armata franceză soseşte în Timişoara pentru a dezamorsa conflictul dintre Serbia şi România. Alt bun prilej de desfăşurare pentru filatelişti. Bucovina se uneşte cu Ţara la 28 noiembrie. La 1 decembrie are loc adunarea de la Alba Iulia. Pe 16 decembrie se dă decretul pentru începerea reformei agrare. S–au expropriat 6 milioane ha de pământ – două treimi din suprafaţa funciară a Ţării. Exproprierea a durat însă prea mult, până în 1921, ceeace a generat nemulţumirea ţăranilor, foştii soldaţi şi familiile lor. Din ţinuturile de dincolo de Nistru s-au refugiat în Basarabia mii de români, siliţi de autorităţile sovietice şi de foametea ce începuse să bântuie, ajutată şi ea de autorităţile comuniste. Rusia sovietică infiltrează trupe de comando în sudul Basarabiei, iscând chiar lupte în care a trebuit să intervină armata. Toate au culminat cu revoltele din sud, în jurul Tătăreştiului, mai cunoscut sub numele de Tatar-Bunar. În Transilvania şi Bucovina au început să fie introduse cantităţi uriaşe de monedă austroungară în scopul destabilizării finanţelor României Mari.
Abia în 6 martie 1919 guvernului ungar i se trimite o hotărîre a Consiliului Militar interaliat de la Paris prin care i se cere retragerea trupelor din Transilvania. La 1 mai Ucraina sovietică şi Rusia adresează României un ultimatum să părăsească Bucovina şi Basarabia.
Între timp guvernul ungar este dat jos de către comuniştii sprijiniţi de Rusia şi se proclamă Republica Socialistă Ungară condusă de Béla Kun, alt prilej de supratipare. Trupele române, în înţelegere cu Consiliului Militar interaliat, ca ripostă la avansarea ungurilor în Transilvania, împing trupele comuniste peste Tisa şi intră în Budapesta pe 4 august. Se termină cu regimul comunist din Ungaria, încă un prilej de supratipare … dar şi de linişte la graniţa de vest … deocamdată.
La 4 iunie 1920 se încheie Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate şi Ungaria, prin care se recunoaştere unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România şi care intră în vigoare la 26 iulie 1921.

Nu au fost timpuri liniştite. Filateliştii însă nu au dus-o prea rău. În general fără multe aprobări, au apărut o mulţime de supratipare pe mărcile ungureşti, care se pare că abundă chiar şi acum, făcând posibilă apariţia de emisiuni … şi după anul 2010, ce umplu ebay-ul, delcampul şi okaziile. Cât despre cele apărute pe atunci, Catalogul Braynard ne dă o idee. Cotele din acest catalog se bazează pe raritatea mărcilor, dar nu ţin cont şi de cererea pieţei. Ca orice cote din orice catalog sunt orientative.
În Basarabia situaţia materială a populaţiei era cea mai grea iar necesarul de cadre cu studii superioare pentru învăţământ şi sănătate era stringentă. Acum o fii altfel oare?

Autorităţile au încercat să emită şi o serie de mărci de ajutor în acest scop. Seria avea trei mărci, supratiparul aplicându-se pe trei valori ale seriei Ferdinand bust mic:

Mărcile neemise AJUTORAREA ÎNFOMETAŢILOR BASARABIEI

1 L pe 3 B gri (st roşu)
3 L pe 60 B verde (st negru)
5 L pe 6 L albastru (st roşu)

Însă s-a pornit cu sfârşitul. Au fost supratipărite şi abia apoi au încercat să obţină aprobarea de la administraţia poştală. Nu s-a obţinut şi este vizibil dece. Nu se deduce dacă aceste supratipare sunt valoarea nouă a mărcilor sau sunt o supravaloare. Dacă ar fi fost noua valoare nu era de admis ca aceasta să fie mai mică decât cea iniţială – vezi 5 L pe 6 L. Ar fi trebuit să existe şi menţiunea “Timbru de ajutor”. Dacă ar fi reprezentat o supravaloare, ar fi trebuit să existe şi semnul “+” iar cifrele nu ar fi trebuit să se suprapună peste cele iniţiale. Mărcile au fost scoase la vânzare neoficial. Probabil că au fost achiziţionate toate odată de către un intermediar, Poşta fiind mulţumită că şi-a recuperat o parte din pierdere.Trăiască neînţeleşii contabili! Tirajul se pare că nu a fost deloc mare, posibil doar câteva mii de exemplare.
Umbla zvonul printre filateliştii serioşi ce se preocupă de soarta timbrelor mai puţin serioase, că ar exista şi la această serie mai multe tipuri de caractere ale textului, ba chiar şi mărci cu supratiparul inversat. Nu le-am văzut nici măcar reproduse pe undeva. Ca eroare am doar o valoare de Lei 5 pe 6 Lei, cu o urmă de cui de prindere a plăcii originale pentru marca suport. Dar nu poate fi considerată o eroare a mărcii cu supratipar.
Zvonul a fost spulberat prin bunăvoinţa dlui Mircea Dragoteanu, ce mi-a pus la dispoziţie imaginile unor coli din această emisiune. Toate caracterele sunt la fel. O singură observaţie. Colile de 10 x 10 au fost supratipărite cu două plăci de 5 x 10 puse una lângă alta şi aliniate sus. Aşa că atunci când coborîm cu privirea în jos, la unele coli se observă o înclinare a literelor din placa din dreapta. La valoarea de 3 lei pe 60 bani lipsesc din toate colite timbrele din pozitiile 81 si 91, nu se ştie din ce motiv. Posibil să fi fost vreo eroare, ce controlorii scrupuloşi ai tipografiei au îndepărtat-o.
Sunt totuşi nişte timbre de ajutor neemise. Ele au fost atunci, în 1923 tipărite, sunt cunoscute, dar nerecunoscute. Sunt totuşi foarte căutate datorită tirajului mic şi faptului că o perioadă nu li s-a dat atenţie. Iar o serie în coli de 100 bănuesc că este o mare raritate. Domnul Mircea Dragoteanu, care cred că le mai are expuse pe okazii.ro, mi-a spus că provin din colecţia unui cunoscut regizor

.