CMT - o altă emisiune?

16 august 2011

CMT- o altă emisiune?

Ocupația română în Pocuţia – 1919

Domnul “Max Peter” revine cu semnalarea unuia din misterele filatelice româneşti. Seria CMT, care este mult mai cunoscută în Polonia şi în Ucraina decât la noi. În România dacă poţi număra pe degetele unei singure mâini pe cei care s-au aplecat asupra ei. Deoarece nu pot răspunde apelului dlui Max Peter pe blogul său, acesta neadmiţând imagini în cadrul comentariilor, spun şi eu ce ştiu, aici.

De existenţa acestei emisiuni ştiu oricum dinainte de 1989, dar doar despre existenţa unei singure mărci, cea de 1,2ok/1k roşu. În 2005, deci cu mult după disiparea colecţiei regelui Carol al II-lea, a apărut una din serii, probabil completă, la o licitaţie Cherrystone, valorile fiind 1.20/1k, 1.20/2k, 1.20/3k, 4/4k şi 4/10k.
Informaţia se poate găsi în articolul lui László KÁLLAI din România în Jurnal on line pentru filatelişti.

1.20/1k roşu, 1.20/2k albastru, 1.20/3k roşu

4/4k verde şi 4/10k violet

Nu se cunosc deocamdată decât cele două serii confirmate, care au mai curând caracter de eseuri. Pe unde or fi parcat celelalte mărci, dacă ele există sau mai există, doar Vasilca din Ţara minunilor cred că ar mai putea şti.

Din altă sursă, a cărei origine îmi scapă, nenotându-mi-o atunci, dar al cărui text este parcă mai apropiat de cel semnalat în articolul dlui Max Peter, menţionez

CMT - din colecţia lui Carol al II-lea

Supratipar cu textul „C.M.T. Român Pocutia” pe mărcile austiece de 1.20/1 kr., 1.20/2kr, 1.20/3 kr și 4/4 kr. Mărcile din imagina au făcut parte din colecție regelui Carol al României. Se cunosc doar două serii complete și atestate. Supratiparul s-a produs în timpul războiului polono-ucrainean, când forţele armate ale României au ocupat fără lupte regiunea, pe care au predat-o mai apoi autorităţilor poloneze. Pentru aprovizionarea oficiilor poștale din timpul ocupației românești au fost folosite timbre austriece. În mai 2006 la licitația organizată de Cherrystone, mărcile din imagine au fost vândute cu 16.500 USD. Pocuţia (în limbile ucraineană: Покуття, poloneză: Pokucie) este o subregiune istorică a Galiţiei, cuprinsă între râurile Prut şi Ceremuş, în zilele noastre parte a Ucrainei. Din punct de vedere istoric, a fost o regiune culturală distinctă, locuită de români şi de ruteni. Centrul istoric al regiunii a fost oraşul Colomeea. Denumirea regiunii poate fi tradusă prin “lângă colţ”, după numele oraşului Kuti, care la rândul lui înseamnă „colţ”. Iniţial, Pocuţia a fost parte a Rusiei Kievene şi mai apoi a unuia dintre statele sale succesoare, Halici-Volînia. Regiunea a fost anexată în 1349 de regele polonez Cazimir al III-lea. Acesta, în căutarea de fonduri necesare continuării războaielor cu Ordinul Cavalerilor Teutoni, a folosit regiunea drept garanţie pentru împrumutul obţinut din partea domnitorului Moldovei Petru I. Regiunea a fost disputată între cele două state, deoarece sumele împrumutate de regele polonez nu au fost returnate niciodată în întregime. În 1498, regiunea a fost cucerită de Ştefan cel Mare. În 1531, după bătălia de la Obretin, Pocuţia a fost recucerită de polonezii conduşi de hatmanul Jan Tarnowski, care l-a învins pe domnitorul moldovean Petru Rareş. În urma divizării Poloniei din 1772, Pocuţia a devenit parte a Austriei, fiind încorporată în Regatul Galiţiei şi Lodomeriei. După încheierea primului război mondial şi dizolvarea Austro-Ungariei, Pocuţia a fost disputată de Polonia şi efemerul stat Naţional al Ucrainei Occidentale. În timpul războiului polono-ucrainean, forţele armate ale României au ocupat fără lupte regiunea, pe care au predat-o mai apoi autorităţilor poloneze. După războiul polono-sovietic, zona a rămas în cadrul Poloniei. Drept urmare a şi partiţiei Poloniei din 1939 între Germania Nazistă şi Uniunea Sovietică, Pocuţia a fost încorporată în RSS Ucraineană, pentru ca, mai apoi, după declanşarea Operaţiunii Barbarossa, zona să ajungă sub stăpânirea germană. După eliberarea ei de Armata Roşie, zona a rămas în cadrul RSS Ucraineene, iar, în momentul de faţă face parte din regiunea Ivano-Frankovsk (Ucraina). (surse: Wikipedia și Cherrystone)

Mai sunt cataloage şi liste, care se pronunţă categoric BOGUS! Cam scump bogus …