C.M.T. – microsemne …

3 octombrie 2011

C.M.T. – microsemne …

C.M.T. – microsemne cizmăreşti

Şi se spune în continuare că supratiparul mărcilor C.M.T. este foarte simplu şi uşor de copiat. Ceeace s-a şi încercat. Nu mi-a venit niciodată să cred acest lucru. Dar, la fel cum s-a întâmplat şi cu supratiparul verde, când vedeam şi nu credeam, la fel şi cu designul celor trei ştempluri C.M.T. cu valorile binecunoscute de 40h, 60h şi 1k.20h. Mare, mare mi-a fost mirarea când m-am uitat cu mai multă atenţie la ele.
Toate trei au nişte semne, să le zicem microsemne specifice, pentru a încerca să fim mai interesanţi şi mai didactici. Nu prea se văd cu ochiul liber, sau cel puţin eu nu le văd. Poate că nu le vede nici măcar un om normal, ceea ce m-ar mai linişti puţin în privinţa normalităţii mele. Nici cu lupele acelea frumoase, aşazise filatelice, care impun respect celor din jur dar nu sunt bune de nimic. Doar cu un scaner bunicel, aşa cum am eu, luat de la Cora şi cărat sub braţ până acasă, un HP3800 şi lucrând cu o rezoluţie de măcar 600 DPI – dots per inch – dar mai bine la 1200DPI, te poţi lăfăi într-o imagine panaramică (nu e nici o greşeală, am scris cu bună intenţie panaramic, ce vine de la panaramă şi nu de la panoramă, of, da, cui nu ştie ce este o panaramă, n-am ce-i face). Poţi vedea toate micile mizerii pe care le lasă o imprimare manuală cu un ştemplu de bronz. Apăsare defectuoasă, mici scame din pânza tuşierei antrenate pe ştemplu, porţiuni înnecate cu cerneală, diluantul cernelii în exces, toate se văd fără nici o greutate. Dar când un semn, nu pot să-i spun un defect, se repetă la toate mărcile de aceeaşi valoare şi de care suntem aproape siguri că sunt autentice, ei, atunci putem spune că avem de-aface cu un microsemn de identificare, voluntar făcut sau poate involuntar, nu mai are acum chiar nici o importanţă.
Şi aşa mă uitam eu la o panaramă de marcă cezaro-crăiască cu un supratipar C.M.T. de o coroană şi douăzeci de heleri, pus pe alt supratipar ce indica folosirea ca PORTO şi mi se pare că ceva nu e în regulă. Punctele nu prea erau puncte deloc iar unul din ele, al treilea era cam beat, aplecat spre dreapta. Când te uiţi la marcă aşa cu ochiul liber, ţi se pare că punctele sunt rotunde, scanate cu minim 600 dpi se vede clar că sunt dreptunghiulare, mai precis sunt nişte patrulatere. Unde am mai văzut eu aşa ceva? Nişte cuişoare ca nişte caiele – cuiele acelea pentru fixatul potcoavei de unghiuţa calului – doar că sunt cu mult, cu mult mai mici. Ştiu unde le-am văzut. La vechile cizmării, se utilizau la fixarea flecurilor pe tocul încălţămintei. Nici o floare de cuişor nu semăna cu alta. Poate s-au întrebuinţat şi la fixarea părţii lucrative a ştampilei de bronz de mânerul de lemn. Dece nu? Dar atunci înseamnă că punctele, sau măcar unul sau două din cele 5 puncte sunt de fapt chiar floarea cuişoarelor, pusă acolo anume să fixeze bronzul de lemnul mânerului, să se potrivească în text şi să nu deranjeze. În tot cazul punctul de după litera T este mai mult ca sigur un cuişor şi are o mică mobilitate, înclinaţia lui şi numai a lui variind probabil în timp, cel puţin aşa am avut senzaţia.

Deci, înafară de caracteristicile supratiparelor originale, descrise în literatura de specialitate, am mai putea adăuga

Supratiparul de 40 helleri
Primele 3 puncte sunt aproape egale ca dimensiune şi aproape patrate. Primul punct este vizibil rotunjit. Sunt bine aliniate. Al patrulea punct, cel de după h, literă ce are serife sus şi la primul picior, este puţin mai mic.

Supratiparul de 60 helleri
Punctul al doilea, cel de după M, este aproape rotund. Litera h are serife sus şi la primul picior, mult mai mici decât la supratiparul de 40h.

Supratiparul de o koroană şi 20 helleri
Litera h nu are deloc serife. Cel de al treilea punct, cel de după litera T este înclinat spre dreapta. Punctele 4 şi 5, care sunt după K şi după h sunt mai mici.

Sunt foarte greu de observat aceste caracteristici particulare deoarece multe mărci au supratiparul sau îmbâcsit sau insuficient presat. Unele reproduceri sunt luate de pe reprinturi, care neavând atât de mult tuş gras, detaliile se observă mai bine.

– – – – – – – – – -
Toate drepturile rezervate asupra textului şi imaginilor. © Copyright 2011 Cornelius Ionescu

– - – - – - – - -
Notă Rea!
Dintr-o grabă a mea, ca să nu-i zic neglijenţă, imaginile iniţiale erau deformate pe verticală, ca să aibă toate aceeaşi dimensiune. Mulţumesc că s-a observat brambureala, acum sper că este bine, în ceea ce priveşte scanarea corectă. Dacă ceea ce se vede este o coincidenţă sau nu, asta este altă poveste.