C.M.T. – Supratipare false

20 septembrie 2011

C.M.T. – Supratipare false
1 – Alte dimensiuni ale ştemplurilor

Pentru a vorbi de supratiparele false, trebuie definite întâi caracteristicile supratiparelor originale. Originale în sensul că au fost făcute cu aceleaşi poansoane şi cu acelaşi tuş.
Există doar trei poansoane, câte unul pentru fiecare valoare, ceea ce simplifică identificarea. Nu avem decât să le măsurăm. Ceea ce au făcut şi alţii până acum. Nu e nimic. Să vedem ce caracteristici au găsit ei şi ce o să găsim noi. Din cei care s-au încumetat să facă această operaţiune minitopografică, să-i luăm pe dr. A. Schroeder, care-şi publică rezultatele în 1935 în binecunoscuta carte Schach den Falschungen şi pe dr. Ing. Marcel Şapira care le distinge în Emisiunile de ocupaţie din Nord-Vestul României publicată în 1999. Şi să punem şi noi mâna pe o ruletă din aceea topografică de 50 de metri ca să zicem că facem un fel de actuaizare, căci după cum prea bine ştiţi, cu timpul, metrul mai intră la apă, mai ales atunci când se petrec schimbări politice, iar de acestea nu am dus noi lipsă. Intră, nu intră la apă, astea sunt probleme subiective, dar o măsurătoare în plus nu are ce le strica. Şi n-a stricat, măcar m-am convins şi eu că acestea sunt întradevăr caracteristicile ştemplului.

– - – - – - – - – 40h / 60h / 1k.20h
1. Lăţime casetă 14,5 / 14,5 / 14,5
2. Înălţime casetă 16,5 / 16,5 / 18,5
3. Lăţime text CMT – medie 10,5 / 10,0 / 10,0
4. Înălţime text CMT – medie 6,5 / 6,5 / 7,0
5. Lăţime valoare – medie 7,75 / 7,75 / 10,0
6. Înălţime valoare – medie 3,5 / 3,5 / 4,0
7. Distanţa de la CMT la linia de sus a casetei 2,0 / 2,0 / 2,0

Unele mici diferenţe de 0,01-0,02 mm care se pot observa de la o marcă la alta, nu sunt decât urmare a modului manual în care a fost aplicat ştemplul, mai uşor sau mai apăsat.

Schroeder, în lucrarea menţionată se referă şi la 6 tipuri de falsuri, făcute cu ştempluri noi, cele originale fiind distruse oficial la Viena, pe care le descrie atât de bine, dar pe care eu nu le-am întâlnit decât reproduse în lucrarea autorului.

Falsul 1, de origine poloneză, spune dânsul, se referă la marca de 60h/40h, făcut cu o matriţă de lemn se pare. Culoarea supratiparului este un brun închis. Are diferenţe în desen, principala fiind distanţa de doar 1 mm în loc de 2 mm între CMT şi linia superioară a cadrului. Înafară de aceasta, se observă lăţimea supratiparului CMT de 10,5 în loc de 10 mm iar a valorii de 8 mm în loc de 7,75 mm.

Falsul 2, tot de origine poloneză, 60h/15h. Acest fals este mai bine făcut, probabil cu un ştemplu de cauciuc.
Caracteristici:
Distanţa de la “h” la linia din dreapta a cadrului este de 2,5 mm în loc de 3mm, cât este la originale.
Distanţa de la CMT la linia de sus a cadrului este de 1,5 mm în loc de 2 mm la originale
Lăţimea CMT este puţinmai mare, de 10,5 mm faţă de 10 mm la originale
Lăţimea valorii, la fel este de 8 mm în loc de 7,75 mm la originale

Supratiparele false de tip 1 şi 2 sunt de multe ori prost aplicate, pentru a crea iluzia unui original.

Falsul 3. Realizat la Cernăuţi, 1k.20h/80h prin suprtipărirea cu ştemplul original, pe mărci deja ştampilate. Cu o lupă suficient de puternică, sau printr-o scanare adecvată se poate observa cum supratiparul este aplicat peste ştampilă.

Falsul 4. Provine de la Bucureşti. 60h/20h Porto, 60h/12h şi 1k.20h/1k. Culoarea supratiparului este negru-fumuriu şi nu penetrează până pe spatele mărcii. Dimensiunile supratiparului corespund cu ale celui original cu excepţia distanţei de la supratipar la linia orizontală a cadrului, care este de 1,5 mm şi a distanţei dintre CMT şi valoare, ce este cu 1 mm mai mare decât la original.

Falsul 5. Nu i se cunoaşte originea. 1k.20/80h. Este foarte apropiat de originale şi deci foarte periculos. Litera M a falsului nu este atât de clară ca a originalului. Distanţele de după literele C şi T au diferenţe de mărime faţă de original. Înafară de acestea, înălţimea cadrului este de 19 mm în loc de 18,5 mm, lăţimea cadrului este de 15 mm în loc de 14,5 mm, înălţimea CMT este de 6,5 în loc de 7 mm, distanţa dintre valoare şi linia verticală a cadrului este de 3 mm în loc de 2,5 mm cât este la original.

Falsul 6. Realizat la Cernăuţi. 40h/12h, 40h/60h, 1k.20h/80h. A fost folosit ştempluri de cauciuc ale căror dimensiuni sunt practic identice cu ale originalelor. Cerneala supratiparului penetrează hârtia şi are o uşoară nuanţă albăstruie. Foarte mici diferenţe există între cifrele valorilor, în special la 4 din 40h şi la 1 din 1k.20h. Se pare că nu au fost vândute în România, dar prin schimburi au ajuns şi aici.

C.M.T. Fals tip 1 - din Schroeder ...

C.M.T. Fals tip 2 - din Schroeder ...

C.M.T. Fals tip 3 - din Schroeder ...

C.M.T. Fals tip 4 - din Schroeder ...

C.M.T. Fals tip 5 - din Schroeder ...

C.M.T. Fals tip 6 - din Schroeder ...

După cum se vede, toate ţările unde sunt colecţionari de CMT şi-au adus aportul la confecţionarea falsurilor. Cu o excepţie – Austria. Ei, cum de s-a întâmplat aşa ceva? De ce naţie o fi aparţinut dl. Schroeder? Austriac? Nu se poate! Ce coincidenţă! Câtă cinste! Mai ales că la Viena, Viana ardelenilor, au poposit ştemplurile în cauză până s-a adunat o comisie, care să meargă la un cunoscut notar şi să facă un proces-verbal, scris bineînţeles, prin care să fie casate odată cinstitele poansoane. Casarea s-a efectuat pe 12 septembrie şi a fost consemnată de un cunoscut notar vienez, dr. Iulius Ullman, într-un document constatator al cărui număr se cunoaşte şi astăzi – 7216 din 1919. De transportul ştemplurilor originale C.M.T. între Cernăuţi şi Viena s-a ocupat o companie particulară, “Rudolf Friedel”, cu sediul tot în Viena, pe str. Wallzeille la nr.8. De ce oare la Viena? Emisiunea nu fusese realizată de către Comandamentul Militar Român? Casarea nu putea fi făcută şi consemnată de către Armata Română sau de către Autoritatea Poştală? Nu se mai găsise un notariat decât în capitala Imperiului din care tocmai se desprinseseră teritoriile Transilvaniei, Pocuţiei şi Bucovinei? Ce timpuri erau şi acelea? Cred că mai sunt câteva întrebări la care nu găsesc răspuns.

Cum să nu apară atâtea supratipare făcute cu ştemplurile originale, cu tuş negru ce nu transpare? Nu cumva din Austria fostă imperială? Nici nu vreau să mă gândesc mai departe … Dar dacă aşa s-ar explica rapiditatea cu care au fost executate ştemplurile ce au apărut la Cernăuţi? Unde au fost ele executate? La vreo tipografie bucovineancă sau chiar la Viena? Dece nu se întreabă nimeni? Avem numele notarului ce a consemnat casarea, chiar numărul procesului-verbal, dar nu ştim unde s-au executat cele trei poansoane … Hmmm. Şi această contradicţie care există între declaraţia maiorului Turbatu, cum că ştemplurile au fost distruse imediat după terminarea oficială a supratipăririi şi toată povestea vieneză …

Comments (2)

1. In ciuda aspectului de necontestat pe care primii cercetatori sau martorii prezenti au incercat sa-l imprime emisiunii CMT in articolele si lucrarile publicate, lipsa documentelor istorice (postale si militare) lasa loc de prea multe interpretari. Intrebarile ridicate nu au capatat niciodata raspunsuri pe masura pretentiilor comunitatilor filatelice responsabile, ceea ce demonstreaza caracterul “legendar” al sursarjului romanesc pe marci austriece: o poveste frumoasa transmisa din generatie in generatie. Si vrei sa-ti spun ceva? Cred ca asa va si ramane…
   Comentariu by kolector — 21 septembrie 2011 @ 11:35
   
2. #Daniel: Şi eu sunt convins de asta. Dar … Vreau şi eu să mai zgârm puţin. Cine ştie de unde sare informaţia? În fond nu au trecut decât 92 de ani. De la construcţia Sarmisegetuzei au trecut 2100-2200 de ani şi avem noutăţi mereu!
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 21 septembrie 2011 @ 12:09