C.M.T. – Reimpresiuni

27 septembrie 2011

C.M.T. – Reimpresiuni

După un consens al părerilor specialiştilor, la început au fost realizate supratiparurile colorate, roşu, albastru, verde, al căror scop filatelic pentru mine este de netăgăduit, altfel de ce ar fi fost necesare probe pe atâtea tipuri de mărci şi într-un tiraj necunoscut, dar care nu depăşeşte în total câteva sute de exemplare, asta după frecvenţa cu care se întâlnesc pe piaţa filatelică. Nu se cunosc falsuri la acest tip de supratipar, cel puţin se poate afirma cu certitudine că au fost aplicate cu ştemplurile originale. Faptul că se numesc eseuri, probe sau un prim tiraj al emisiunii, nu mi se pare relevant. Deocamdată nu se cunoaşte nici un caz de circulaţie poştală, fie ea şi filatelică.

Cât despre supratiparul curent, cel din care există circa 230.000 de exemplare, el este denumit supratipar negru, cu toate că numai negre nu pot fi majoritatea supratiparelor. Poate doar cele executate la început, la care tiparul nici nu transpare pe verso, dar care tocmai din această cauză nu pot fi deosebite de supratiparele aşa zis false, de fapt reimpresiuni, executate după încheierea operaţiunii oficiale de supratipărire. Pentru simplificare, experţii le declară falsuri şi pe acestea, făcute probabil în prima zi, odată cu cele colorate. Ulterior s-a adăugat din ce în ce mai mult tuş violet cu o componentă grasă, ce penetrează hârtia, acesta fiind considerat ca semnul distinctiv al originalelor C.M.T.

În acele zile tulburi, când totuşi filateliştii nu dormeau ci îşi vedeau de treburile lor curente, fiecare cum îl ducea capul şi după ce posibilităţi aveau, supratiparele au mers înainte. Aspectul lor uleios şi culoarea aceea violet îmi amintesc de timpul anilor 1946-47, când secretarul primăriei din sat venea la tatăl meu să se aprovizioneze cu niscai birotică. Mergeau “devale“ unde erau vişinii, luau pe nişte frunze mai mari “clei“ de la copacii ce aveau o vârstă venerabilă, care era tocmai bun de lipit actele, plicurile întoarse pe partea cealaltă şi anunţurile de la avizier. Sigur că nu arătau deloc bine, dar oamenii se descurcau. Cât despre cerneala de care aveau nevoie pentru a pune ştampila primăriei, căutau prin biroul bunicului meu, unde găseau creioane chimice, mai mult bonturi de creioane, dar tocmai bune pentru primărie. Scoteau minele, le pisau cu ciocanul, le dizolvau în puţină apă şi gata cerneala violet fără de care nu poate funcţiona o primărie. Iar ca să nu se evapore uşor, adăugau deasupra, în tuşieră, câteva picături de ulei de floarea soarelui, cam tulbure, din acela făcut la ferma lui George I. Brătianu, acolo în sat la Răteşti.
Credeţi cumva că secretarul de atunci al primăriei a făcut cumva o invenţie nemaipomenită ? Eu cred că aşa se făcea în toate vremile cu lipsuri, lipsuri ce nu au lipsit deloc în ţara noastră mai mereu. La Cernăuţi, în 1919 să fi fost altfel, când lumea nu ştia cum să scape de hoardele de comunişti ce ne ameninţau şi de la răsărit din Rusia bolşevică, şi de la est din Ungaria lui Bella Kuhn şi de la nord de alte hoarde comuniste ce căutau să pună mâna pe Ucraina ce tocmai îşi declarase independenţa, pe Pocuţia cea revendicată de Polonia şi pe Bucovina românească?

Aşa că, tuşul cel negru şi bun terminându-se, a fost diluat cu tuş violet, probabil obţinut aşa cum se obţinea şi la Răteşti. Creioane chimice mai erau de la vechea stăpânire Cezaro-Crăiască, a cărei birocraţie sau ordine mai bine zis erau cunoscute. Or fi găsit şi ulei, iar dacă nu, poate au frecat tuşiera cu puţină slană ardelenească, din care trebuie să fi avut la ei poştaşii cernăuţeni sau soldaţii împuterniciţi cu operaţiunea.
Tuşul iniţial avea o frumoasă culoare neagră, caldă. Apoi a ajuns negru-fumuriu, iar pe urmă din ce în ce mai violet, însoţit şi de nelipsita pată grasă ce a făcut să penetreze culoarea până pe verso.

Nu ştiu dece unii buni cunoscători ai emisiunii susţin că iniţial culoarea a fost albastră, negru-albastră şi abia apoi negru-violet şi la sfârşit violet. Să se fi schimbat în timp nuanţa supratiparului? Să fi “lucrat” culoarea? Să fi dispărut albastrul? Nu îmi vine să cred.

Am în colecţia proprie câteva exemplare cu supratipar original, negru pe faţă, dar care transpare destul de slab în violet pe verso. Presupun că sunt dintre primele exemplare în care tuşul a început să fie amestecat cu violet.

Supratipar negru, foarte clar, sau este o primă tranşă, sau o primă reimpresiune. Ştemplu original - © Copyright 2011 Cornelius Ionescu

Spatele aceloraşi mărci. Transpare violetul, dar foarte slab - © Copyright 2011 Cornelius Ionescu

Oricum, tot din colecţia proprie pot prezenta două tipuri de reimpresiuni, una cu supratipar negru, alta cu supratipar negru-fumuriu, probabil amândouă efectuate la Cernăuţi. Culoarea nu transpare pe verso.

Culoare compactă, neagră, reprint de Cernăuţi după retragerea armatei române din Pocuţia. Foarte slabe urme uleioase - © Copyright 2011 Cornelius Ionescu

Culoare neagră-fumuriu, compactă, fără urme uleioase. Reprint posibil tot din Cernăuţi - © Copyright 2011 Cornelius Ionescu

Am întâlnit un foarte bun cunoscător al emisiunilor de ocupaţie, care mi-a oferit, cred că erau 1.000 de mărci C.M.T. Am căutat valorile ce îmi lipseau, am găsit câteva, dar când m-am uitat şi pe verso, nici urmă de violet. Cred că dânsul era convins că sunt autentice, erau achiziţionate din străinătate, investise o mulţime de bani şi cred că făceau parte din lotul “Viena”, cel care este eludat de către A. Schroeder. L-am refuzat cât am putut de politicos, ceea ce mie mi-a fost destul de greu iar dânsului i-am făcut o impresie probabil deplorabilă.

Interesul pentru mărcile C.M:T. a fost foarte mare până prin 1938, pe urmă războiul aducând alte priorităţi oamenilor. După război comunismul ne-a adus printre altele şi ocultarea acestei emisiuni, ce după părerea sovieticilor indica tendinţele expansioniste ale austriecilor, românilor, polonezilor, cehoslovacilor, ungurilor, probabil şi ale japonezilor şi ale celor din Ronga-Ronga. Drept care emisiunea a urmat drumul mărcilor emise când erau legionarii la putere, al celor cu ocupaţia română în Ungaria – Debreţin şi Budapesta, ba chiar şi al emisiunilor Cluj şi Oradea. Nu au mai apărut în cataloagele româneşti, la Cercul filatelic cataloagele străine puse la dispoziţia filateliştilor erau cenzurate cu foarfeca sau cu tuş, nu mai ţin minte exact cum. Abia acum, în compensaţia atâtor ani chiori, încep să mai apară articole, note şi notiţe. Doar articolele lui Marcel Şapira din R.P.S. şi din Filatelia precum şi descrierile din “Colecţia Şapira” au mai scos emisiunea din anonimat. Preţurile cu care se vând mărcile C.M.T. şi circulaţiile lor, multe discutabile, au crescut şi apetenţa speculatorilor, ceea ce nu este neapărat în defavoarea filateliştilor, ba chiar din contra aş putea afirma. Daniel Marcu, face şi el cercetări serioase, descoperiri care mai zgândăresc pe posesorii de C.M.T.-uri aşa mai deosebite un pic.

Să mai apară ceva date noi? Toţi sunt convinşi că n-au de unde. Eu sunt convins că da. Să apară!

Comments (3)

1. Abia de-acum incolo apar, stai sa vezi! Ce-a iesit pe piata pana acum e nimica toata, important este sa nu fim atacati din toate partile de “hoardele” austriece de le tine pentru el Schroeder. Cred ca ai sintetizat admirabil capitolul referitor la marcile supratiparite CMT. Mai sunt multe necunoscute legate de circulatiile efective prin oficiile civile, cenzurile militare romanesti, cartile postale militare gratuite si intregurile circulate (?). Unde istoria a stat ascunsa atata amar de timp, filatelia incearca sa-si croiasca drum prin hatisul de marfa filatelica cu rol speculativo-decorativ si capcanele intinse la tot pasul de noianul “specialistilor”. Inca o data, BRAVOS pentru buchiseala prin colectia proprie si reiterarea unor materiale de specialitate mai rar amintite.
   Comentariu by kolector — 27 septembrie 2011 @ 14:20
   
2. şi încă ar mai fi multe de spus chiar şi numai despre mărci. dar despre domeniile amintite de tine nu am prea multe cunoştinţe, aşa că e rândul altora.
   mai sunt atâtea …
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 27 septembrie 2011 @ 14:40
   
3. Inca un domeniu incare nu am nici un habar. Dar pare interesant si de invatat.
   Comentariu by Dli — 28 septembrie 2011 @ 11:51