25 august 2011
C.M.T. – îndoieli şi certitudini
- Supratiparul CMT – îndoieli şi certitudini
-
Toţi am dori ca toate mărcile poştale vechi (oare cât de vechi?) să fie
însoţite de câte un certificat de expertiză prin care cel care îl
elaborează să răspundă penal în cazul în care se dovedeşte că marca
expertizată nu corespunde celor specificate. Când mergeam pe la Cercul
filatelic din Bucureşti – Dorobanţi, am fost frapat de uşurinţa cu care
un reputat filatelist dădea pe loc certificate şi punea şi parafe. Cine
dă certificate experţilor de acest gen? Ştiu că exista o Comisie de
Expertiză a Federaţiei Filatelice Române, dar care se pare că nu
expertiza decât colecţiile ce se plasau în străinătate şi aveau nevoie
de un certificat că … nu sunt în Patrimoniul Naţional! Aud cu mirare că
se va face un cerc sau o asociaţie a experţilor, aflată tot sub
oblăduirea Ministerului Culturii. Excelent. Iată un os mare de ros. Pe
el! Şi dacă marca are certificat şi eu sunt convins 98% că este falsă?
Este simplu. Nu o iau! Sau dacă marca nu are certificat dar eu sunt
convins 98% că este autentică, ce fac? Simplu. O iau sau nu o iau. Este
la latitudinea mea şi numai a mea s-o iau. Dacă după ce am luat-o se aud
hămăituri de după colţ că „ ia uite prostul, a dat o groază de bani pe
un ştift”, ce fac? Ce să fac? Sau mă dau cu capul de pereţi sau îi las
să latre şi trec şi eu ca o caravană, mai departe!
Pentru unele mărci se pot da certificate de autenticitate iar pentru altele nu se pot da. Este cazul unora din mărcile cunoscute sub numele de CMT. Acestea au nişte particularităţi de la naşterea lor citire, ce le fac să trăiască intr-o veşnică incertitudine, atâta timp cât se vor mai găsi filatelişti. Cum s-ar putea da un certificat care să boteze ca fiind adevărată sau falsă, o marcă ce se regăseşte pe acelaş suport, marca austriacă în speţă, supratipărită cu aceleaşi matriţe, manual, cu acelaş tuş, dar la câteva zile diferenţă? Nici o analiză cu C14 sau cu cine ştie ce Cnn nu ar putea avea o asemenea rezoluţie. Căci aşa s-a întâmplat cu mărcile CMT. După retragerea armatei române din Pocuţia, un grup organizat de retaileri a pus mâna pe cele trei matriţe de bronz, pe care le-a „ţinut” câteva zile la Cernăuţi. După aceea au fost duse la Viena şi cu mult tam-tam, în faţa unor notari s-au distrus – atât matriţele cât şi mărcile ce fuseseră strânse de la oficii, ca nevândute. Părerile sigur că sunt împărţite, câte tranşe s-au mai tras şi pe unde anume.
Doar dacă ne uităm pe tabelele comparative întocmite de către Marcel Şapira şi ne dăm imediat seama de gradul de incertitudine al existenţei unora dintre CMT-uri.
Este o certitudine existenţa CMT-urilor şi circulaţia lor reală. Tirajul este o necunoscută. La fel şi existenţa altor valori supratipărite înafara celor din lista declarată de către polonezul Jan Czerneawski, probabil unul şi acelaşi cu Ivan Chernyavskyj, filatelist, avocat, fost preşedinte al instanţei din Kolomeea, director pentru afaceri judiciare pe timpul ocupaţiei române, rebotezat ucrainian.
Singurele caracteristici ce pot fi luate în consideraţie la stabilirea autenticităţii sunt dimensiunile supratiparului şi culoarea tuşului. Tuşul trebuie să transpară pe verso în violet. Dacă nu transpare … 98% că este vorba de un fals. Dar 2% …
Aşa că este justificată atitudinea experţilor în a da, mai precis în a nu da un verdict categoric în privinţa mărcilor C.M.T. Dar …
Dar poate că ar trebui să ne consolăm cu ideea că toate mărcile făcute cu aceeaşi matriţă, cu acelaşi tuş şi cu aceeaşi tuşieră sunt tot atât de autentice …
Comentariu by kolector — 26 august 2011 @ 00:16
Comentariu by Peter — 26 august 2011 @ 09:58