Exil, Exil după exil. Filatelie şi Exil

21 martie 2010

Exil, Exil după exil. Filatelie şi Exil

Cum sa te pui cu Marile Puteri? Când erau in exil, unde de cele mai multe ori li se interzicea sa aiba o activitate politica, pentru a nu strica relatiile cu “onorabilele” si “legitimatele” guverne de aceasta parte a cortinei de fier, când insasi existenta lor fizica era pusa sub semnul intrebarii prin grija securistilor, acesti oameni minunati, unii cu un accent ciudat care ii facea dupa Revolutie sa fie acuzati ca nu au mâncat salam cu soia, au gasit printre multe alte metode de a-si ajuta Tara si emiterea de timbre postale prin care sa faca lumii libere cunoscute opresiunile la care era supusa populatia din Tara. Stiau si ei, cum au stiut si cei din exilul francez sau cel grecesc de exemplu, ca nu vor circula prea mult aceste timbre, dar era vorba de ambitie, de multumirea de a pune inca o caramida la construirea viitoarei societati democratice, cu toate riscurile la care au fost expusi. Daca in vest aceste timbre au trecut de mult de la statutul de viniete la cel de marci postale, la noi pare ca nu se misca nimic in afara unor initiative particulare. Avem deocamdata tiparirea in 1994 a volumului Din lupta Exilului Romanesc din Spania impotriva comunismulu” de Traian Popescu si Flor Strejnicu, aparitia articolului din Filatelia nr 9 din 2009, prezentarile din situl Romaniastamps.com, prezentarea aproape exhaustiva, dar care este in curs de realizare a domnului Daniel Marcu pe Kolector.net. Cred ca o pozitie oficiala a Federatiei Filatelice ar fi necesara.
Sunt cunoscute deocamdata timbre emise de catre exilul românesc din Spania, Brazilia, Canada, Germania. Împrejurarile în care am facut cunoştinţă cu cele din Canada şi Germania sunt cel putin neobisnuite. In timp ce răsfoiam niste ilustrate în Talciocul Bucurestean am dat peste două foiţe cu imagini ale Regelui Mihai cam de dimensiunea ilustratelor, apărute in 1995. Erau trimise de fiica doamnei care le vindea şi care era stabilită în Canada. E clar ca am plecat si cu ele, luate la pretul celorlalte ilustrate. Cât despre cele din Germania, apărute in 1996 cu prilejul alegerilor, le-am pescuit dintr-un coş de gunoi de altfel de sorginte aproape intelectuală, unde erau săracele abandonate. Numai ochiul meu de vultur cu ochelari le-a trecut astfel in rândul exilatelor din clasoarele mele … Exil in 1995-1996? Da, tot exil era. Ca si acum cand mai sunt persoane condamnate la moarte, condamnari confirmate după revoluţie, pentru activitate politica impotriva dictaturii comuniste.




  

Comments (3)

1. Intotdeauna am considerat ca este un privilegiu sa salvezi de la distrugere asemenea piese. Exilul romanesc trebuie reconsiderat atat prin prisma cunoscutelor emisiuni din Spania, cat si prin cea a acestor vignete germane si canadiene din anii ’90, sau a celor emise in Brazilia anilor ’60. Mai ales ca toate cercetarile INMER nu au cuprins pana in prezent filatelia exilului ca mijloc de rezistenta cultural-istorica.
   Comentariu by kolector — 24 martie 2010 @ 11:48
   
2. Aproape ca ma simt nu prea bine din cauza aprecierilor pozitive care vin din partea dvs. Tin sa va multumesc deosebit.Dar sa stiti ca chiar nu mi-a venit sa las plicurile acelea la cosul de gunoi. Am tot asteptat sa apara pe undeva ceva scris despre ele, ca sa aflu macar câte viniete au fost emise, dar nimic.
   Comentariu by cotoi — 24 martie 2010 @ 12:05
   
3. Pana la urma vom reusi sa aflam. Cu cat ne unim mai multi in eforturile de cercetare, cu atat mai repede va iesi adevarul la lumina.
   P.S. – Zic si eu ce am invatat la inceput prin blogosfera: cica nu exista diferente de varsta intre bloggeri (virtual vorbind), iar regula este “fara formula de politete” in adresarea la persoana a doua singular (dvs.). Si cam au dreptate “batranii” de pe net. O idee, o cauza sau comunicarea comuna, sunt exemple ce reusesc sa nu stirbeasca cu nimic respectul dintre semeni, chiar daca adresarea este la “per tu”.