29 martie 2010
Ce şi dece colectionăm
M-am apucat sa tin timbre pe la vreo 9 ani. Le tineam
intr-o carte, fiecare fila reprezentând alta “tara”. Era o moda pe
atunci, faceam schimb cu prietenii, deschizând fiecare cartea celuilalt
la intâmplare si alegând un timbru. Mai târziu mergând acasa pe la unii,
mi-au aratat albumele si clasoarele lor de familie. A fost un soc din care mi-am revenit cu greu. Mi-am facut singur doua clasoare in care inghesuite mi-au intrat românestile si strainele.
Am descoperit apoi magazinul de la Katanga de unde am reusit sa iau
clasoare aproape adevarate, un pseudocatalog al marcilor românesti
agreate si am incercat sa ma tin la zi cu ce aparea. Apoi intr-o hruba
aflata la etaj(!) pe Lipscani am devenit si eu filatelist si am vazut
cum arata filatelistii. Vai de capul lor. Era un tip care facea pe
seful, sau poate chiar era, care le rasfoia clasoarele sa vada daca nu
au timbre interzise, daca erau, batea miza si afara.
Si asa din cerc in cerc am ajuns si la sediul de vis-a-vis de Perla, unde se pare ca inca mai functioneaza, in ciuda lipsei de aer, a mirosurilor ciudate si a inghesuielii. nu am reusit sa ma las de timbre in ciuda diverselor mutari de domiciliu si intâmplari neplacute. Odata chiar era sa ma las de tot, dar ajungând la Tulcea dintr-o intâmplare, secretarul de partid judetean – cred ca era cu economia – ne-a dus la sediul sau sa ne arate ceva cu totul deosebit. Credeam ca era vorba de vreo palinca locala si nu stiam cum sa scap. Când colo scoate omul acela dintr-un fiset cu doua chei si un lacat niste timbre, dar ce timbre, ce colite, ah, ah. Am discutat numai despre timbre si i-am trimis din Bucuresti o copie xerox a proaspatului trecut la index catalog de marci in doua volume, ce cuprindea, pomenite doar emisiunile interzise. De acolo i s-a si tras catalogului dealtfel mediocru. Si asa când am ajuns in Bucuresti m-am reapucat de filatelir si nu m-am mai lasat. Ba de vreo patru ani m-am apucat si de fiscale, ca sa pun capac.
Cu monedele inafara de faptul ca atunci când imi cadea prin mâna ceva ce nu aveam pastram nu ma prea omoram. Dupa revolutie, si mai ales cu aparitia la Talcioc a tot felul de bunatati, a fost o nebunie. Am luat, am schimbat, am vândut, am vândut.
Asta e cu hârciogii si cu colectionarii. Când apuca ceva, nu pot sa-i mai dea drumul. Fie chibrite, fie minionete, fie penite fie cine mai stie ce. Asa nu se mai poate! Trebuie sa punem punct!
chibrite pentru filumenisti
penite pentru penitari; minionete pentru cunoscatori
suporturi de pahare tot pentru cunoscatori; minimenghina pentru strângatori – 92x25x40mm;
nicovala de alama pentru batatori – 85x40x45mm; nicovala de fier – 80x30x40mm
Si asa din cerc in cerc am ajuns si la sediul de vis-a-vis de Perla, unde se pare ca inca mai functioneaza, in ciuda lipsei de aer, a mirosurilor ciudate si a inghesuielii. nu am reusit sa ma las de timbre in ciuda diverselor mutari de domiciliu si intâmplari neplacute. Odata chiar era sa ma las de tot, dar ajungând la Tulcea dintr-o intâmplare, secretarul de partid judetean – cred ca era cu economia – ne-a dus la sediul sau sa ne arate ceva cu totul deosebit. Credeam ca era vorba de vreo palinca locala si nu stiam cum sa scap. Când colo scoate omul acela dintr-un fiset cu doua chei si un lacat niste timbre, dar ce timbre, ce colite, ah, ah. Am discutat numai despre timbre si i-am trimis din Bucuresti o copie xerox a proaspatului trecut la index catalog de marci in doua volume, ce cuprindea, pomenite doar emisiunile interzise. De acolo i s-a si tras catalogului dealtfel mediocru. Si asa când am ajuns in Bucuresti m-am reapucat de filatelir si nu m-am mai lasat. Ba de vreo patru ani m-am apucat si de fiscale, ca sa pun capac.
Cu monedele inafara de faptul ca atunci când imi cadea prin mâna ceva ce nu aveam pastram nu ma prea omoram. Dupa revolutie, si mai ales cu aparitia la Talcioc a tot felul de bunatati, a fost o nebunie. Am luat, am schimbat, am vândut, am vândut.
Asta e cu hârciogii si cu colectionarii. Când apuca ceva, nu pot sa-i mai dea drumul. Fie chibrite, fie minionete, fie penite fie cine mai stie ce. Asa nu se mai poate! Trebuie sa punem punct!
chibrite pentru filumenisti
penite pentru penitari; minionete pentru cunoscatori
suporturi de pahare tot pentru cunoscatori; minimenghina pentru strângatori – 92x25x40mm;
nicovala de alama pentru batatori – 85x40x45mm; nicovala de fier – 80x30x40mm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu