marți, 15 aprilie 2014

Scrisori cu ambalaj reparat

8 iulie 2012

Scrisori cu ambalaj reparat

    Scrisori reparaaaam, timbre reparaaaam …
    Nu-mi mai amintesc decând nu am mai auzit strigătul acesta pe stradă … Dacă se reparau geamuri, acoperişuri, coşuri de fum, dece nu s-ar fi reparat şi nişte scrisori? Oricum, ştiu că se reparau timbre, era pe vremuri o meserie onorabilă, la fel de onorabilă ca şi aceea de fabricant de facsimile ale celor mai diferite timbre. Aşa au ajuns mari afacerişti un Jean de Speratti, un as în de ale chimiei, litografiei, gravurii şi chiar un Constantin M. Moroiu cu falsurile lui integrale. Se căuta hârtie asemănătoare până la identică cu cea a timbrului, se decupau împreună timbrul şi hârtia sau alt timbru fără valoare, decupaj făcut cu un cuţitaş special, astăzi îi zice cutter, se lipeau apoi cap la cap hârtiuţele, aceasta fiind marea artă. Dacă lipsea guma, se regumau, cu gumă arabică eventual amestecată cu puţin clei din piele sau din cartilagii de câine, totul ecologic, cu atenţie să nu rămână gumă între dinţi. Dinţii lipsă se reconstituiau, fără ajutorul nici unui stomatolog, se puteau scoate până şi şarnierele, cu o soluţie specială, ce doar umezea timbrul, nu îl uda. Aceste nevinovate operaţiuni intră acum la “falsificarea de timbre, mărci sau bilete de transport“, art,. 283 c.p. ce prevede şi sancţionează falsificarea de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate. Asta este. Dar cred că nici mai demult nu erau tratate altfel.
    Acum reparaţiile se fac numai la ambalajul trimiterilor, deteriorate la transport datorită manevrării brutale şi rapide, poate necesare datorită măririi productivităţii sau chiar datorită curiozităţii întemeiate sau nu a controlorilor din diferite puncte de pe itinerar. Dacă avaria plicului este mai mare, datorită de obicei calităţii proaste a hârtiei din care este confecţionat, totul se pune într-un plic transparent din plastic, inscripţionat şi el. Ca să-ţi dea peste nas, îţi mai pun înăuntru o foaie, de obicei de format cam A5, cu un text elegant, dar care te face să iei pe viitor măsuri drastice să nu se mai întâmple aşa ceva. Oricum, nu ştiu cum se face dar niciodată nu reiese din text că ar fi de vină manevrele angajaţilor de la Poştă.
    O categorie cu totul specială şi deci şi foarte căutată o constituie trimiterile salvate, reambalate, cu ştampile speciale, scăpate din cine ştie ce catastrofe aviatice, feroviare şi foarte rar maritime. Bine că sunt rare.
    Ia să vedem câteva mostre de reparaţii.
    2005 Albania, Tirana - bandă restaurare pachet
    2005, Albania, Tirana - etichetă reparare pachet
    2005 Noua Zeelandă - retur pe plic reparat în România
    2006, Canada, Montreal - Pungă reambalare, din plastic, cu scuze
    2005, Elvetia, Zurich - reparaţie cu scuze
    Romania, Bucureşti - adresă reparare, atenţionare
    2005, Romania, Bucureşti, Biroul de schimb - Ştampilă liniară

3 comentarii

  1. Aşa ceva ar trebui să constituie excepţii, dar se pare că procentul pieselor de acest fel în totalul corepsondenţei este ceva mai mare decât ar trebui (administraţia noastră poştală s-a ferit întotdeauna să publice orice statistică de gen).
    Comentariu by Peter — 8 iulie 2012 @ 15:40
  2. Aşa este. Când am încropit “colecţia”, procentul era cam de 10%, de necrezut, deaceea mi-a venit ideea să păstrez din ele câteva. Şi acum mai am o lădiţă din acelea pt. hârtia de xerox, plină. Sper ca aşa, în vreo 150-200 de ani să le crească valoarea!
    Comentariu by Cornelius Ionescu — 8 iulie 2012 @ 17:48
  3. Poate vor ajunge – unele dintre ele – într-un viitor muzeu al poştei, să vadă urmaşii cu ce se “războiau” cetăţenii la început de veac 21… :D
    Comentariu by Peter — 8 iulie 2012 @ 19:58

Un comentariu: